ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 47/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2016 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., reprezentat de A. și C. au chemat-o în judecată pe pârâta S.C. D. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata unor despăgubiri civile astfel:

1.1. pierderea de venituri urmare a decesului defunctei E., ceea ce pune minorii B. și C. într-o situație de inferioritate, având în vedere că de la decesul mamei și până vor obține propriile venituri se bazează exclusiv pe veniturile obținute de tată, respectiv de reclamantul A., după cum urmează:

- 71.896 RON RON pentru minorul B., sumă calculată astfel: 1/2 x 1/3 x 1.892 RON (salariu mediu net în anul 2016) x 12 luni/an x 19 ani (perioadă calculată de la decesul mamei și până la data la care minorul va împlinit 26 de ani) = 71.896 RON;

- 45.408 RON RON pentru minorul C., sumă calculată astfel: 1/2 X 1/3 x 1.892 RON (salariu mediu net în anul 2016) x 12 luni/an x 12 ani (perioadă calculată de la decesul mamei și până la data la care minorul va împlinit 26 de ani) = 45.408 RON;

1.2. 30.000 RON RON reprezentând cheltuielile cu înmormântarea și pomenirea defunctei E.;

2.1. 4.500.000 RON RON soțului defunctei, reclamantul A.;

2.2. câte 4.500.000 RON RON fiecăruia din fii defunctei, reclamanții B. și C..

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1095 din 10 octombrie 2017, a admis excepția inadmisibilității cererii îndreptate împotriva FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR și a respins, ca inadmisibilă, această cerere, astfel cum a fost formulată în prezenta cauză; a lăsat nesoluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraților; s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamanții A., B., reprezentat de A. și C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. SIBIU prin lichidator judiciar F.; societatea pârâtă a fost obligată la plata către fiecare dintre reclamanții B. și C., la câte 242 RON/lună, începând cu decembrie 2013 până la împlinirea vârstei de 18 ani (pentru minorul Stefan) și până la finalizarea studiilor (pentru reclamantul Andrei Marian), reprezentând contravaloarea întreținerii, calculată la salariul minim pe economie; totodată, societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 30.000 RON, constând în contravaloarea înmormântării și pomenilor ulterioare și la câte 100.000 RON pentru fiecare din cei 3 reclamanți, daune morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții C., A. și B. prin reprezentant legal A. și pârâta S.C. D. S.A. SIBIU prin lichidator judiciar F., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la 3 ianuarie 2018.

Prin încheierea din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, respectiv a apelurilor formulate de reclamanții A., B., reprezentat de A., C. și de pârâta S.C. D. S.A. prin lichidator judiciar F. împotriva sentinței civile nr. 1095 din 10 octombrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În argumentarea soluției pronunțate, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, avându-se în vedere faptul că împotriva apelantei-pârâte S.C. D. S.A. s-a deschis procedura falimentului prin sentința nr. 132/2017 din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a considerat că aplicarea dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 impune suspendarea judecății cauzei, inclusiv în apel și indiferent dacă această cale de atac a fost declanșată de societatea de asigurare aflată în faliment sau de creditori, întrucât dispozițiile evocate reglementează un caz de suspendare legală obligatorie, ce intervine de drept, încă de la momentul pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului și are ca efect oprirea cursului judecății.

Instanța de apel a constatat că, în lipsa unei norme de trimitere exprese, dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile în cazul societăților de asigurare/reasigurare, întrucât suspendarea acțiunilor îndreptate împotriva debitoarei ca efect al deschiderii procedurii falimentului are o reglementare derogatorie, care își are sediul materiei în art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 242 din același act normativ.

La data de 1 octombrie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de reclamanții A., B. prin reprezentant legal A. și C. împotriva încheierii din 16 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Recurenții-reclamanți A., B. prin reprezentant legal A. și C. apreciază că măsura dispusă de către instanța de apel este nelegală și, în temeiul art. 414 și art. 497 din Noul C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința continuării judecății.

Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța de apel a considerat, în mod greșit, că "aplicarea dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 impune suspendarea judecății" și că norma prevăzută în art. 262 din Legea nr. 85/2014 este derogatorie de la prevederile art. 75 din cuprinsul aceleiași legi.

Recurenții-reclamanți apreciază că art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se aplică în continuare, chiar și în cazul falimentului societăților de asigurare și că raționamentul instanței de apel încalcă prevederile art. 242 din aceeași lege, avându-se în vedere faptul că se regăsesc în Secțiunea 3 din Capitolul I, nu în Secțiunea 6 din Capitolul I.

Prin urmare, recurenții susțin că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 75 alin. (2) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, astfel încât instanța de apel nu trebuia să dispună suspendarea judecării cauzei, în condițiile în care apelanta S.C. D. S.A. are calitatea de debitor și prezenta cerere în pretenții este o acțiune civilă ce derivă dintr-un proces penal.

În finalul cererii de recurs, recurenții-reclamanți mai arată că aceasta este și direcția conținută de Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (pct. 20 și pct. 30).

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 414 și art. 497 din Noul C. proc. civ.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța de apel a suspendat, în mod legal, judecata cauzei. De asemenea, intimatul a cerut obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea prezentei cauze, fără a specifica cuantumul și fără a atașa dovezi în acest sens.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 18 aprilie 2019, s-a dispus comunicarea acestuia către părți.

La data de 6 mai 2019 recurenții-reclamanți au depus la dosar punct de vedere la raport, prin care au arătat că își însușesc concluziile acestuia.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea pe fond a acestuia.

Analizând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate și în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Prin sentința nr. 132/2017 din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. D. S.A., în baza Legii nr. 85/2014, sentință rămasă definitivă prin neapelare.

Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul având ca unică posibilitate de a-și recupera creanța mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Art. 262 din Legea nr. 85/2014 reglementează procedurile aplicabile în cazul societăților de asigurare/reasigurare debitoare, alin. (4) statuând că:

"Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a masurilor de executare silita îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a reglementat situația societăților de asigurare/reasigurare în sensul prevederii unei norme imperative, conform căreia, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

Legiuitorul a urmărit, prin norma imperativă prevăzută de textul legal anterior-menționat, concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului-sindic.

Suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un efect al deschiderii procedurii falimentului societății de asigurare. Această suspendare operează prin efectul legii și trebuie numai constatată de instanța de judecată.

Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului societate de asigurare ce pot afecta patrimoniul acestuia, este scopul avut în vedere de textul legal instituit prin art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, indiferent dacă prin acestea se urmărește recuperarea unor creanțe comerciale ori a unor creanțe din asigurări, în condițiile în care acest text de lege nu conține vreo dispoziție de exceptare de la măsura suspendării.

Față de cele anterior expuse, criticile recurenților-reclamanți nu pot fi primite, aceștia solicitând admiterea recursului, cu consecința continuării judecății.

Așadar, ținând cont de faptul că suspendarea de drept prevăzută de art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 este obligatorie, nu facultativă și având în vedere calitatea debitoarei S.C. D. S.A., aceea de societate de asigurare față de care s-a deschis procedura falimentului, Înalta Curte constată că s-a dispus, în mod corect, suspendarea judecății apelurilor de către Curtea de Apel Pitești.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C., A. și B. prin reprezentant legal A. împotriva încheierii din 16 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2020.