ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 491 din data de 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului A., ca fiind autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul A., ce a fost înaintat Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 27.06.2018, formându-se dosarul nr. x/2017 (număr în format vechi x/2018).

Pe parcursul soluționării apelului, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din data de 1 noiembrie 2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 491 din data de 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Casa județeană de pensii Ialomița, față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 1 noiembrie 2018, reclamantul a depus la data de 12.11.2018, o petiție prin care susține că declară recurs, fără a invoca vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că la data de 1 noiembrie 2018 a fost internat în spital, depunând în acest sens la dosar o scrisoare medicală eliberată la 5.11.2018.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 26 august 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 22 octombrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au exprimat punct de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 10 decembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale hotărârii ce formează obiectul recursului.

În speță, prin încheierea din data de 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea jucării apelului formulat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 491 din data de 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul din 1 noiembrie 2018, din motive medicale, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia a exercitat recursul.

Atâta vreme cât nu a fost adusă la cunoștința instanței de apel, simpla afirmație că a fost în imposibilitatea de prezentare, invocată în recurs, nu constituie un motiv de casare care să poată fi încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care reglementează instituția suspendării voluntare și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM