ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2301/2019

HOTĂRÂRE

05.12.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2301/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost scoasă de pe rol cauza privind judecarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., precum și de pârâtul Biroul Național Carte Verde din Franța prin mandatar Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 241 din 1 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2016, intimat fiind intervenientul C., și a fost înaintată spre soluționare secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă 241 din 1 martie 2019, au fost admise în parte cererile formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Bureau Central Francais prin mandatar Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat C., fiind obligată pârâta, prin mandatar, la plata către reclamantul A. a sumelor de 6727,72 RON daune materiale și dobânda legală începând cu 13.09.2013 și până la plata integrală și la 50 000 RON daune morale (actualizată cu rata inflației și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii), iar către reclamantul B., a sumelor de 890 RON daune materiale și dobânda începând cu 13.09.2013 și până la plata efectivă și la 60 000 RON daune morale (actualizată cu rata inflației și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata efectivă), dar și a cheltuielilor de judecată.

Instanța a mai reținut că împotriva sentinței, au declarat apeluri reclamanții A. și B., precum și pârâtul Biroul Național Carte Verde înregistrate fiind pe rolul secției I civile a Curții de Apel Pitești care, în ședința din 25 iunie 2019, a pus în discuție competența funcțională a soluționării litigiului.

Verificând obiectul judecății și statuările anterioare potrivit cărora cauza este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activității sale obișnuielnice, profesioniste, secția I-a civilă a Curții de Apel Pitești, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe ulterior datei de 15 martie 2016, după cum rezultă din fișa dosarului, a constatat că în mod greșit a fost repartizată pe rolul acestei secții, față de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre soluționare secției a II-a civile a Curții de Apel Pitești, pentru o nouă repartiție, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul și în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesioniști".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2016**.

În ședința publică din data de 11 octombrie 2019 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale în soluționarea apelului de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 11 octombrie 2019, instanța a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Pitești; a transpus cauza privind apelurile declarate de pârâtul Biroul Național Carte Verde din Franța, cu reședința procesuala la mandatar Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, și de către reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 241 din 1.03.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, intimat-intervenient fiind C., la secția I Civilă a Curții de Apel Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Pitești; a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență ivit și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că pricina de față se află în al doilea ciclu procesual, urmare a anulării sentinței pronunțate în primul ciclu procesual și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Motivul anulării sentinței l-a constituit încălcarea principiului continuității prevăzut de art. 19 C. proc. civ., prin înlocuirea magistratului în fața căruia au fost administrate probele. Decizia de apel (2219/6 iulie 2018) a fost pronunțată de secția I Civilă a Curții de Apel Pitești, care a reținut, astfel, că este competentă să soluționeze apelurile formulate în cauză.

Instanța a reținut că din prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Necompetența materială (...) trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe." și din dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă că momentul procesual ce limitează posibilitatea verificării și stabilirii competenței este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței a cărei competență se verifică.

În speță, instanța a constatat că un astfel de moment în fața instanței de apel a fost termenul din data de 29 iunie 2018, când secția I Civilă a Curții de Apel Pitești, a reținut pentru soluționare apelurile formulate în cauză, pronunțând ulterior Decizia civilă nr. 2219/6 iulie 2018, prin care a admis apelurile declarate de părți, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În urma rejudecării cauzei, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 241 din 1 martie 2019 a Tribunalului Vâlcea, apelurile formulate împotriva acesteia fiind înregistrate pe rolul secției I Civilă a Curții de Apel Pitești, care, prin încheierea din 25 iunie 2019, a declinat competența în favoarea secției a II-a Civilă.

Într-o atare situație, instanța a apreciat că, în lipsa invocării excepției de necompetență materială procesuală în primul ciclu procesual în fața instanței de apel, competența de soluționare a apelurilor a fost câștigată în mod definitiv de către secția I civilă a instanței de apel (care a soluționat apelurile formulate în cauză în primul ciclu procesual), nemaifiind posibilă în rejudecare declinarea competenței în favoarea altei secții.

În acord cu acest punct de vedere, instanța a amintit Decizia nr. 31 din 11.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

În ceea ce privește Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5 din 10 martie 2016, invocată în hotărârea de declinare, instanța a constatat că aceasta este anterioară datei promovării cererii deduse judecății (9 septembrie 2016), neexistând niciun impediment ca, în primul ciclu procesual, secția I civilă a instanței de apel, cu ocazia verificării competenței, să invoce excepția de necompetență și să decline cauza în favoarea altei secții.

Instanța a mai reținut și faptul că în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Se reține că, în primul ciclu procesual Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 70 în dosarul nr. x/2016, împotriva acestei sentințe formulând cereri de apel atât pârâtul Biroul Național Carte Verde din Franța, cât și reclamanții A. și B., care au fost înregistrate pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Prin Decizia nr. 2219/6 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, sentința mai sus indicată a fost anulată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, întrucât a fost încălcat principiul continuității prevăzut de art. 19 C. proc. civ., prin înlocuirea magistratului în fața căruia au fost administrate probele.

După rejudecare, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 241 din 1.03.2019, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de apel atât pârâtul Biroul Național Carte Verde din Franța, cât și reclamanții A. și B., care au fost înregistrate pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Această din urmă instanță a considerat că în raport cu obiectul judecății și statuările anterioare (cauza este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activității sale obișnuielnice, profesioniste), precum și, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe ulterior datei de 15 martie 2016, în mod greșit a fost repartizată pe rolul secției I, față de Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Față de acest nex procesual, trebuie observat că ceea ce este relevant în soluționarea acestui conflict de competență este momentul la care a fost invocată excepția de necompetență.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aspect ce relevă faptul că momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică este primul termen la care părțile au fost legal citate.

În speță, se constată că un astfel de moment în fața instanței de apel a fost termenul din data de 29 iunie 2018, când secția I Civilă a Curții de Apel Pitești, a reținut pentru soluționare apelurile formulate în cauză, pronunțând ulterior Decizia civilă nr. 2219 din 6 iulie 2018, prin care a admis apelurile declarate de părți, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Întrucât nu a fost invocată excepția de necompetență materială procesuală în primul ciclu procesual în fața instanței de apel, competența de soluționare a apelurilor a fost câștigată în mod definitiv de către secția I civilă a instanței de apel care a soluționat apelurile formulate în cauză în primul ciclu procesual, nemaifiind posibilă în rejudecare declinarea competenței în favoarea altei secții.

Așadar, în primul ciclu procesual, secția I civilă a Curții de Apel Pitești, pronunțând decizia de apel (2219 din 6 iulie 2018) a reținut, astfel, că este competentă să soluționeze apelurile formulate în cauză.

În acest sens trebuie amintit că prin Decizia nr. 31 din 11.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

Totodată, se impune a fi amintită și decizia nr. 17/2018 pronunțată în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:

În aceste condiții, neinvocarea la primul termen de judecată din apel, în primul ciclu procesual, a excepției necompetenței materiale procesuale a secției I Civile a Curții de Apel Pitești atrage decăderea din dreptul de a invoca această excepție, cu consecința acoperirii eventualelor neregularități procedurale cu privire la competența secției sesizate.

Prin urmare, se reține că, excepția de necompetență a fost invocată, din oficiu, de secția I Civilă a Curții de Apel Pitești în al doilea ciclu procesual, respectiv 25 iunie 2019, cu depășirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanța inițial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluționeze cauza, fiind înlăturată competența secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.