ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2019

HOTĂRÂRE
29.01.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cererii de recurs, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. București și S.C. B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate ca fiind abuzive și implicit, nule absolut, următoarele clauze din Contractul de credit ipotecar nr. x din 09.08.2007 și actele adiționale la acesta:

1.1. clauza inserată în art. 4.11 lit. a) din contract privind perceperea "comisionului de acordare credit de 1,00%", cu obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 547,5 CHF încasate cu acest titlu, precum și la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reținerii ei și până când va fi restituită;

1.2. clauza inserată în art. 4.11 lit. b) din contract privind perceperea unui "comision de administrare de 0,10% calculat la soldul creditului, cu obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum și la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reținerii ei și până când va fi restituită;

1.3. clauza inserată în art. 4 din contract privind "Indicele de referință al băncii" ca modalitate de calcul al formulei dobânzii și modificarea unilaterală a dobânzii, cu consecința obligării pârâtelor, în solidar, ca pentru perioada 09.08.2008 - 14.02.2011 să restituie suma reprezentând diferența de dobândă percepută peste nivelul dobânzii de 5,35% pe an stabilită prin Contract, iar după data de 14.02.2011 și până în prezent să se constate că marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecința restituirii de către pârâte a diferenței de dobândă percepute prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%;

2) Să se constate caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserate la art. 5.1 din contract și, pe cale de consecință:

- stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb valutar CHF-Leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv la valoarea de 1,92 RON/CHF;

- să fie obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus menționat funcție de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, respectiv la valoarea 1,92 RON/CHF, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului și până la sfârșitul perioadei de contractare;

- să fie obligate pârâtele să plătească sumele achitate în plus în temeiul contractului sus-menționat, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit (1,92 RON/CHF), sume la care să se calculeze și dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

Prin Sentința civilă nr. 196/20 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, au fost admise în parte acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. București și S.C. B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea și cererea de intervenție principală formulată de C. și s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din Contractul de credit ipotecar nr. x din 9.08.2007 și actele adiționale la acesta, și anume: clauza inserată în art. 4.11 lit. b) din contract privind perceperea unui comision de administrare de 0,10% calculat la soldul creditului și clauza inserată în art. 4 din contract privind "indicele de referință al băncii" ca modalitate de calcul al formulei dobânzii și modificarea unilaterală a dobânzii de către pârâtă.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum total de 2.214,94 CHF, precum și la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reținerii ei și până când va fi restituită.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, ca pentru perioada 09.08.2008 - 14.02.2011, să-i restituie reclamantului suma reprezentând diferența de dobândă percepută peste nivelul dobânzii de 5,35% pe an stabilită prin contract, respectiv suma de 1340,57 CHF, iar după data de 14.02.2011 și până în prezent să se constate ca marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecința restituirii de către pârâte a diferenței de dobândă percepute prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%.

Prima instanță a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar înserate la art. 5.1 din contract și, pe cale de consecință, a dispus stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la momentul semnării contractului, pentru toata perioada derulării acestuia.

A dispus obligarea pârâtei la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus-menționat în funcție de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, a căror recalculare să se facă de la data semnării contractului și până la sfârșitul perioadei de contractare.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului sumele achitate în plus în temeiul contractului sus-menționat, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume la care se va calcula dobânda legală aferentă, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

A fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în art. 4.11 lit. a) din contract privind perceperea comisionului de acordare credit de 1,00%.

A fost respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 547,5 CHF încasată cu acest titlu, precum și la plata dobânzii.

Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva Sentinței civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, a declarat apel pârâta S.C. B. S.A. București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 10 mai 2015.

Prin încheierea din 09 octombrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a transpus soluționarea apelului la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 30 octombrie 2017 pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*.

Prin Decizia nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. București împotriva Sentinței civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu reclamantul A. și intervenienta C. și în consecință:

A schimbat sentința în parte, în sensul că a respins cererea cu privire la constatarea nulității ca având caracter abuziv a clauzei inserate în art. 4.11 lit. b) și obligația de restituire a sumei încasate cu titlu de comision de administrare; a respins cererea privind constatarea nulității ca având caracter abuziv a clauzei de risc valutar inserate în art. 5.1 din contract și cererea de stabilizare a cursului valutar, respectiv obligația de calculare și restituire a sumelor achitate în plus în temeiul acestei clauze; a respins cererea de constatare a nulității ca având caracter abuziv a clauzei privind dobânda pentru perioada ulterioară Actului adițional nr. x/14.02.2011 și cererea de constatare că marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecința restituirii de către pârâte a diferenței de dobândă percepută prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva Deciziei nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin recursul declarat, reclamantul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a apelului formulat de S.C. B. S.A. București împotriva Sentinței civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016, cu menținerea dispozițiilor acestei sentințe.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. București a depus întâmpinare, solicitând, în principal, anularea cererii de recurs în temeiul art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată aferente.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, la termenul din 29 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:

La 21 august 2018, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de declarația de renunțare la cererea de chemare în judecată exprimată de reclamantul A. prin înscris autentic, anexat cererii și să pronunțe o hotărâre prin care să constate renunțarea la cererea de chemare în judecată și să dispună anularea în tot a hotărârilor pronunțate în cauză, luând act de acordul intimatei-pârâte față de cererea de renunțare.

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Totodată, de vreme ce renunțarea la judecată în căile de atac va fi făcută evident, după primul termen la care părțile au fost legal citate în prima instanță, în toate cazurile renunțarea va fi condiționată de acordul pârâtului.

Constatând că intimata-pârâtă a depus la dosar declarația autentificată a recurentului-reclamant A. cu privire la renunțarea acestuia la judecata cererii de chemare în judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ., față de manifestarea de voință a acestuia, având în vedere și acordul intimatei-pârâte, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs și, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea și intervenienta C., va admite recursul și va anula în tot hotărârile pronunțate în cauză.

Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A.- Sucursala Râmnicu Vâlcea și intervenienta C., și în consecință:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează Sentința civilă nr. 196 din 20 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2267/2023
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023 Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprin
ÎCCJ 2019-10-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2019
Ședința publică din data de 8 octombrie 2019 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 24 august 2015, sub nr.
ÎCCJ 2020-07-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2020
Ședința publică din data de 28 iulie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 9 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, reclamanții A. și
ÎCCJ 2020-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2401/2020
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11 ianuarie 2016,
ÎCCJ 2019-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1562/2019
Ședința publică din data de 1 octombrie 2019 Deliberând asupra recursului, constată și reține următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 5 august 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradict
Sursă