ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 127/2019

HOTĂRÂRE

18.01.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 127/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2017 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și C., ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.663 euro (15.663 x 4,56=71.423 RON), reprezentând echivalentul prejudiciului produs prin neexecutarea corespunzătoare a obligației de furnizare materiale de construcție și execuție la grupurile sanitare aferente camerelor 101, 102, 103, 104 din "D.", situată în Satu Mare, str. x; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea adițională depusă la dosarul cauzei la data de 13 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL și-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a numitului C., menținându-și acțiunea și față de pârâta SC B. SRL, solicitând obligarea ambilor pârâți la plata prejudiciului arătat în cuprinsul acțiunii introductive și completat conform pct. 2 din cererea adițională. Reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată și în privința obiectului acesteia, cu un capăt de cerere suplimentar, alături de capătul de cerere din acțiunea principală, întrucât, după introducerea acțiunii introductive, s-au constatat aceleași deficiențe care au fost reclamate prin cererea de chemare în judecată și la celelalte 4 camere ale hotelului, sens în care solicită și obligarea pârâților la plata sumei de 15.663 euro (15.663 X 4,56 = 71.423 RON), reprezentând echivalentul prejudiciului produs reclamantei prin neexecutarea corespunzătoare a obligației de furnizare materiale de construcție și execuție la grupurile sanitare aferente camerelor 105, 106, 107, 108 din "D.".

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul C. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., apreciind că nu este aplicabil niciunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 același cod, privind competența teritorială alternativă, întrucât între reclamantă și pârât nu există un contract și, implicit,m un loc prevăzut pentru executarea obligației ce face obiectul dosarului.

Prin Sentința civilă nr. 2726/2018 din 5 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat nulitatea încheierii de ședință din data de 13 decembrie 2017, sub aspectul verificării și stabilirii competenței generale, materiale și teritoriale, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul C. prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea acestei soluții, Judecătoria Satu Mare a reținut, preliminar, că stabilirea de către instanță a competenței Judecătoriei Satu Mare la termenul din 13 decembrie 2017, în lipsa tuturor elementelor, cererilor sau excepțiilor care ar fi putut influența soluția instanței sub acest aspect, ca urmare a ascunderii în mod deliberat de către reprezentanta reclamantei a împrejurării că - la același termen - va depune o cerere de modificare a cererii principale prin chemarea în judecată a unui nou pârât cu domiciliul în circumscripția unei alte judecătorii, constituie o încălcare a dispozițiilor procedurale care i-au produs noului pârât o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește, excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul din cererea adițională, s-a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract între aceasta și pârât, prin care să se fi stabilit locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației contractuale, și care să atragă competența Judecătoriei Satu Mare, astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., a constatat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind instanța de la domiciliul ambilor pârâți.

Prin Sentința civilă nr. 8135/2018 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepția nelegalei învestiri a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat cauza și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că, deși conform art. 107 C. proc. civ., regulă generală în materie, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, ceea ce ar fi atras competența teritorială în vederea soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, prin soluția de declinare pronunțată de Judecătoria Satu Mare au fost nesocotite dispozițiile art. 130 alin. (3) raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În acest sens, instanța a constatat, că pârâta din cererea de chemare în judecată nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate de reclamantă, pe de o parte, și că încheierea prin Judecătoria Satu Mare s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece pricina are caracter interlocutoriu și instanța nu mai putea reveni asupra ei, chiar dacă reclamanta a înțeles să extindă cadrul procesual pasiv și împotriva pârâtului C. care, prin întâmpinarea depusă la data de 23 martie 2018, a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial sesizate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Determinarea competenței teritoriale de soluționare a acțiunii având ca obiect pretenții, în legătură cu care s-a ivit conflictul supus judecății, se face potrivit normei generale reglementate de art. 107 C. proc. civ., atât timp cât nu există o regulă de drept specială și expresă care să reglementeze o competență exclusivă. Competența în această materie este una de ordine privată, norma amintită ocrotind interesele particulare ale părților.

În consecință, regulile de invocare a excepției sunt cele stabilite de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că Judecătoria Satu Mare și-a declinat competența în urma admiterii excepții invocate de pârâtul din cererea adițională C., prin întâmpinare, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepția de nelegalitate a sesizării, deși, potrivit textului legal mai sus arătat, nu avea această posibilitate.

Se impune a fi subliniat faptul că instanța investită cu soluționarea cauzei în urma admiterii excepției de necompetență teritorială de ordine privată nu are îndrituirea de a cenzura din oficiu legalitatea hotărârii prin care a fost sesizată, în absența unei excepții de necompetență invocate cel puțin de unul dintre pârâți, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul ca urmare a declinării competenței de către instanța în fața căreia s-a invocat această excepție, prin întâmpinare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.