Yusupov împotriva Rusiei

Primă secțiune decizia nr. 27959/03, de către Uktam YUSUPOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 mai 2008 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 iulie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. Prin deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Uktam Usmonovich Yusupov, este un național Tadjikistani născut în 1959 și locuiește în orașul Istaravshan în Tajikistan.

Guvernul Rusiei („Guvernul”) este reprezentat de dna V. Milinchuk, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 decembrie 2000, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de trafic de droguri. Într-o dată neespecificată, el a admis la acuzațiile de droguri, presupunând că fără a fi avocat. Mai târziu, reclamantul a reținut avocatul, dna Moroz, care a depus apoi plângeri împotriva investigatorilor. În aprilie 2001, cazul penal a fost trimis la Tribunalul districtului Zheleznodorozhniy din Novosibirsk pentru proces. Potrivit reclamantului, instanța de judecată a refuzat să recunoască doamna Moroz ca avocat; avocatul de asistență juridică a fost numit în schimb.

Retragerea declarației sale anterioare, susținând compulsiune, și a implorat nevinovat. Ambele acuzații au invocat vinovat și numit reclamantul ca complice. Mărturia lor a fost confirmată de alți martori, inclusiv un dl M. On 25 Octombrie 2002 Curtea de District a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la opt ani de închisoare. Acestea au contestat, în special, constatările de fapt ale instanței de judecată, evaluarea mărturiilor martorilor, inclusiv declarația de mărturie anterioară a reclamantului, dată fără a fi prezentă consilierul. În declarația de recurs, reclamantul a solicitat instanței să acorde timp suplimentar pentru pregătirea și prezentarea unei declarații de apel suplimentare.

De asemenea, el solicită instanței de recurs să apară în fața acesteia. Procurorul a prezentat observațiile sale în răspuns la 20 ianuarie 2003. La 29 ianuarie 2003, Curtea Regională, după ce a auzit procurorul, a susținut hotărârea din 25 octombrie 2002. Reclamantul nu a fost nici prezent și nici reprezentat la ședință. După plângerea reclamantului la Președintele Curții de District, i-a fost dată o copie a hotărârii de recurs. Reclamantul a servit termenul de închisoare în colonia nr. 14 în orașul Toguchin din regiunea Novosibirsk. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a admis la acuzațiile împotriva lui sub coerciție fizică și psihologică. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție că arestarea sa era ilegală și că nu a fost adus în fața unui judecător.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție că (a) nu a fost furnizat avocat după arest; (b) mărturisirea anterioară ar fi trebuit să fie declarată inadmisibilă deoarece a mărturisit sub presiune și fără a fi fost prezent; (c) instanța de judecată nu a dat motive pentru a nu permite dnei Moroz să-l reprezinte în proces; (d) instanța de judecată s-a bazat în mod necorespunzător pe declarațiile necoerente de co-accusat al reclamantului și de domnul M., care a fost un complice absolvit de la urmărirea penală (e) durata procedurii penale împotriva acestuia a fost necorespunzătoare; (f) instanța de recurs nu a reușit să se ocupe de cererea sa de timp suplimentar și nu l-a permis să participe la ședința de recurs.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție că investigatorii au fost prejudecați împotriva lui din cauza naționalității sale din Tajikistan. HOTĂRÂREA La 2 mai 2007, guvernul rus a fost notificat de prezenta cerere în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții. Prin scrisorile din 9 mai și 17 august 2007, reclamantul a fost invitat să desemneze un reprezentant în conformitate cu art. 36 § 4 litera (a) din Regulamentul Curții. Prin scrisoarea din 4 septembrie 2007 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru o simplă satisfacție în răspuns până la 6 noiembrie 2007. La 26 noiembrie 2007, Curtea a primit o scrisoare din partea administrației coloniei, declarând că corespondența Curții nu poate fi eliberată deoarece reclamantul a fost eliberat la 23 martie 2007 și a plecat în Tajikistan.

Prin scrisoarea din 3 decembrie 2007, trimisă la adresa reclamantului în Tajikistan prin postul înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 6 noiembrie 2007 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să examineze un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Scrisoarea a fost transmisă la 24 decembrie 2007. Nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 27959/03 by Uktam YUSUPOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 May 2008 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 17 July 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Uktam Usmonovich Yusupov, is a Tadjikistani national who was born in 1959 and lives in the town of Istaravshan in Tajikistan.

The Russian Government (“the Government”) are represented by Mrs V. Milinchuk, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 December 2000 the applicant was arrested on suspicion of drug trafficking. On an unspecified date he admitted to the drug charges, allegedly, without counsel being present. Later the applicant retained counsel, Ms Moroz, who then lodged complaints against the investigators. In April 2001 the criminal case was sent to the Zheleznodorozhniy District Court of Novosibirsk for trial. According to the applicant, the trial court refused to admit Ms Moroz as counsel; legal-aid counsel was appointed instead.

The applicant retracted his earlier statement, alleging compulsion, and pleaded not guilty. Both of his co-accused pleaded guilty and named the applicant as their accomplice. Their testimony was corroborated by other witnesses, including a Mr M. On 25 October 2002 the District Court convicted the applicant of drug trafficking and sentenced him to eight years’ imprisonment. The applicant and his new counsel Mrs R. appealed to the Novosibirsk Regional Court. They contested, in particular, the trial court’s findings of fact, its assessment of witness testimonies, including the applicant’s pre-trial confession statement given without counsel being present. In his statement of appeal, the applicant requested the court to grant additional time for preparing and submitting an additional statement of appeal.

He also asked the appeal court for leave to appear before it. The prosecutor submitted her observations in reply on 20 January 2003. On 29 January 2003 the Regional Court, having heard the prosecutor, upheld the judgment of 25 October 2002. The applicant was neither present nor represented at the hearing. Following the applicant’s complaint to the President of the District Court, a copy of the appeal judgment was given to him. The applicant served his prison term in colony no. 14 in the town of Toguchin in the Novosibirsk Region. COMPLAINTS The applicant complained under Article 3 of the Convention that he had admitted to the charges against him under physical and psychological coercion. The applicant complained under Article 5 of the Convention that his arrest had been unlawful and that he had not been brought before a judge.

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention that (a) he had not been provided with counsel after the arrest; (b) his pre-trial confession should have been declared inadmissible because he had confessed under duress and without counsel being present; (c) the trial court had given no reasons for not allowing Ms Moroz to represent him at trial; (d) the trial court had wrongly relied on inconsistent incriminating statements by the applicant’s co-accused and Mr M. who had been an accomplice absolved from prosecution ; (e) the length of the criminal proceedings against him had been unreasonable; (f) the appeal court had failed to deal with his request for additional time and had not allowed him to attend the appeal hearing.

The applicant complained under Article 14 of the Convention that the investigators had been prejudiced against him because of his Tajikistani nationality. THE LAW On 2 May 2007 the Russian Government were notified of the present application under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court. By letters of 9 May and 17 August 2007 the applicant was asked to designate a representative in accordance with Rule 36 § 4 (a) of the Rules of Court. By letter dated 4 September 2007 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 6 November 2007. On 26 November 2007 the Court received a letter from the colony administration advising that the Court’s correspondence could not be delivered because the applicant had been released on 23 March 2007 and had left for Tajikistan.

By letter dated 3 December 2007, sent to the applicant’s address in Tajikistan by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 6 November 2007 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter was delivered on 24 December 2007. No response has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President