YARMOSHIK v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 509/06 de către Roman Yarmoshik împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 decembrie 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 noiembrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Roman Petrovich Yarmoshik, este un național rus care s-a născut în 1986 și locuiește în Kaliningrad. Guvernul contestat a fost inițial reprezentat de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 februarie 2004, reclamantul, minor la momentul respectiv, a fost arestat pe suspect de furt și reținut în așteptarea anchetei și procesului. La o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns procurorului că polițiștii l-au bătut pentru a-l face să mărturisească furtului. În martie 2004, procurorul a respins plângerea reclamantului, reclamantul nu a făcut apel. În perioada 31 martie până la 6 aprilie 2005, reclamantul a fost reținut în absența oricărei hotărâri judiciare. La 7 iunie 2005, Tribunalul Regional Kaliningrad a respins în instanța finală plângerea reclamantului cu privire la ilegalitatea detenției sale în timpul perioadei în cauză. La 13 septembrie 2005, reclamantul a fost eliberat din custodie. Se pare că procedura penală împotriva acestuia este încă în așteptare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost bătut de poliție la 28 februarie 2004 și în conformitate cu articolele (c) și (3) și cu art. 1 din Convenție că a fost reținut de la 31 martie la 6 Aprilie 2005 în lipsa unei hotărâri judiciare. HOTĂRÂREA Curții reamintește art. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea observă că, prin scrisoarea din 29 mai 2008, guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului prevăzută la articolul (c) din Convenția și a propus soluționarea cazului. August 2008 Registrul a transmis observațiile Guvernului, inclusiv propunerea de soluționare a cazului, reclamantului care a fost solicitat să își prezinte observațiile, împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 15 septembrie 2008. Reclamantul nu a răspuns la niciuna dintre scrisorile de mai sus. Prin scrisoarea din 17 Martie 2009 trimisa prin scrisoarea înregistrată, reclamantul a fost informat că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitat nici o prelungire a timpului. dezbaterea unei cazuri din lista sa de cazuri în care circumstanțele au dus la concluzia că reclamantul nu a intenționat să urmeze cererea. Scrisoarea Curții a fost transmisă reclamantului la 31 martie 2009 împotriva unei chitanțe semnate. Niciun răspuns nu a fost urmat de către solicitant. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu îi impune să continue examinarea plângerilor sale (art. 37 § 1 în amendă) ). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 509/06

by Roman YARMOSHIK

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15

December 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16

November 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Roman Petrovich Yarmoshik, is a Russian national who was born in 1986 and lives in Kaliningrad. The respondent Government were initially represented by Ms

V.

Milinchuk, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 28

February 2004 the applicant, a minor at the time, was arrested on suspicion of theft and detained pending investigation and trial.

On an unspecified date the applicant complained to the prosecutor that policemen had beaten him up to make him confess to the theft. On 31

March 2004 the prosecutor dismissed the applicant’s complaint. The applicant did not appeal.

From 31

March to 6

April 2005 the applicant was detained in the absence of any court order.

On 7

June 2005 the Kaliningrad Regional Court dismissed in the final instance the applicant’s complaint about unlawfulness of his detention during the period in question.

On 13 September 2005 the applicant was released from custody.

It appears that the criminal proceedings against him are still pending.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 3 of the Convention that he had been beaten up by the police on 28

February 2004 and under Articles

5

§§

1

(c) and

(3) and Article

6

§

1 of the Convention that he had been detained from 31

March to 6

April 2005 in the absence of a court order.

THE LAW

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to

strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court observes that, by letter of 29

May 2008 the Government acknowledged the violation of the applicant’s rights set forth in Article

5

§

1

(c) of the Convention and proposed that the case be settled.

On 3

July and 25

August 2008 the Registry forwarded the Government’s observations, including the proposal to settle the case, to the applicant who was requested to submit his observations together with any claims for just satisfaction in reply by 15

September 2008. The applicant did not respond to neither of the above letters.

By letter of 17

March 2009 sent by registered mail, the applicant was advised that the period allowed for submission of his observations had expired and that no extension of time had been requested. His attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provided that the Court would

strike a case out of its list of cases where the circumstances led to the conclusion that the applicant did not intend to pursue the application.

The Court’s letter was delivered to the applicant on 31

March 2009 against a signed receipt. No response followed from the applicant.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be considered as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. The Court further considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of his complaints (Article 37 § 1

in fine

). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President