ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2019

HOTĂRÂRE

07.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la 04.06.2019, B.E.J. A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului situat în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 25.08.2006 de către BNP B. și contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 10.09.2007 de către BNP C., la solicitarea creditoarei D. S.A., împotriva debitoarei E.

Prin Încheierea civilă nr. 7213/7 iunie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, instanța a reținut că, la 31.05.2019, creditoarea D. a înregistrat pe rolul BEJ A. cerere de urmărire silită imobiliară asupra imobilului situat în Oradea, str. x, aflat în proprietatea garanților ipotecari E. și F., în temeiul titlurilor executorii Contract de ipotecă autentificat sub nr. x/25.08.2006 și Contract de ipotecă autentificat sub nr. x/10.09.2007, pentru recuperarea sumei de 174.738,82 euro + 500 RON, la care se adaugă dobânzi și costuri.

Conform înscrisurilor de la dosar - Contractele de credit nr. x/25.08.2006 și y/07.09.2007, banca a acordat creditul debitorului F. În cadrul contractelor de credit, numita E. are calitatea de garant.

Domiciliul debitorului principal F. se află în Oradea, jud. Bihor, al garantului ipotecar E. în Viena, Austria, iar potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

În raport de prevederile art. 664 C. proc. civ., instanța a reținut că prin cererea înaintată executorului judecătoresc, creditoarea a solicitat demararea executării silite împotriva ambilor debitori: F. și E., coproprietari asupra imobilului. Prin urmare, dând eficiență prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 112 alin. (1) din același cod, s-a stabilit că revine Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

La rândul său, Judecătoria Oradea, prin Încheierea civilă nr. 4132/1 iulie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, s-a reținut că limitele învestirii sunt date prin cererea executorului judecătoresc adresată instanței de judecată, acesta solicitând executarea silită imobiliară asupra bunului imobil situat în Oradea, str. x jud. Bihor, împotriva debitoarei E., cu domiciliul în Viena, str. x, nr. 16/5/2, Austria.

În consecință, domiciliul debitoarei neaflându-se în țară, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a, instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului. Având în vedere că sediul social al creditoarei D. S.A. este situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, instanța de executare este Judecătoria Cluj-Napoca.

Din punctul de vedere al stabilirii competenței teritoriale a instanței de executare, nu prezintă nicio relevanță faptul că debitoarea E. s-a obligat cu titlu principal sau accesoriu, cât timp cererea de încuviințare a executării silite imobiliare este formulată numai împotriva acestei debitoare.

Din analiza cererii de urmărire silită formulată de către creditoare nu reiese că s-ar fi solicitat demararea executării silite împotriva a doi debitori, și anume F. și E. O asemenea interpretare ar extinde în mod nepermis cadrul procesual.

De asemenea, s-a mai considerat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., instanța neputând reține că ar fi fost învestită să se pronunțe asupra unei cereri vizând mai mulți pârâți, printre care și pârâți obligați cu titlu accesoriu, iar competența de soluționare s-ar stabili doar prin raportare la debitorul principal.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea formulată de Bej A., la 4 iunie 2019, s-a solicitat încuviințarea executării silite asupra imobilului situat în Oradea, județ Bihor, împotriva debitoarei E., cu domiciliul în Viena, str. x, nr. 16/5/2, Austria.

Prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. arată că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Rezultă, așadar, că actul de învestire al instanței îl reprezintă cererea executorului judecătoresc care s-a îndreptat numai împotriva debitoarei E. Pentru determinarea competenței teritoriale, nu are importanță faptul că debitoarea s-a obligat cu titlu principal sau accesoriu, de vreme ce solicitarea de încuviințare a executării o vizează numai pe aceasta.

Ținând seama că domiciliul debitoarei nu se află în țară, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. teza a doua, ce reglementează instanța de executare "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. "Prin urmare, cum sediul creditoarei D. se află în Cluj-Napoca, str. x, revine Judecătoriei Cluj-Napoca competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.