ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2741/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată, inițial, la data de 2 iulie 2015, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, obligarea pârâtului la emiterea Ordinului privind aplicarea efectelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate "Sănătate. Activități veterinare" pentru anii 2014 - 2015, înregistrat la pârât sub nr. x/2013.

Prin Sentința civilă nr. 1803 din 18 februarie 2016, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 24 iunie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 3766 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de A. și a obligat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice să emită Ordin privind aplicarea efectelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate "Sănătate. Activități veterinare" pentru anii 2014 - 2015 înregistrat cu nr. x la toate unitățile din acest sector de activitate.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

Recurentul-pârât a depus note scrise prin care a precizat că, prin O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a fost înființat Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social prin preluarea structurilor și activităților Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic și prin preluarea structurilor și activităților aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Astfel, a solicitat citarea în cauză a Ministerului Consultării Publice și Dialogului Social.

În argumentarea recursului se arată că în contextul noii reglementări legislative recurentul-pârât este în imposibilitate să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinței atacate, întrucât atribuția emiterii ordinelor privind aplicarea efectelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate, Sănătate, Activități Veterinare, revine Ministerului Consultării Publice, și Dialogului Social.

Se susține de către recurentul-pârât aplicarea greșită a disp. art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, dar și a prevederilor art. 78 lit. f) din același act normativ, întrucât Ministerul nu are competențe directe de soluționare a cererii formulate de A., ci doar să intermedieze demersul către Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social și să realizeze formalitățile de convocare.

Negocierile au fost inițiate, s-a realizat o analiză internă pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale de depunere a cererii de extindere și a fost convocat CNTDS, în vederea avizării extinderii.

Membrii CNTDS nu au căzut însă de acord asupra unei abordări a modalității de exercitare a rolului conferit de lege referitor la "aprobarea CNTDS" necesară emiterii unui ordin al ministrului muncii, în aplicarea art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011.

În lipsa unei proceduri adoptate de CNTDS referitoare la "aprobarea CNTDS" dispusă de lege, membrii acestui Consiliu au decis, în ședința din data de 15 octombrie 2014, să convină că art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011 este inaplicabil prin prisma reglementării actuale a atribuțiilor CNTDS.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, văzând disp. art. 487 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât, motivele de care invocate se încadrează în motivele prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a invocat aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prealabil, cu privire la preluarea structurilor și activităților aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice către Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, ca urmare a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 1/2018 au fost luate noi măsuri de înființare, organizare și reorganizare a ministerelor.

În acest sens, Ministerul Muncii și Justiției Sociale a preluat structura și activitățile în domeniile dialogului social de la Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, care se desființează prin urmare, în prezent, recurentul-pârât își păstrează atribuțiile conferite de Legea nr. 62/2011.

Pe fondul cauzei, analizându-se motivele de casare invocate, se reține că prima instanță a apreciat referitor la aprobarea CNTDS că aceasta este consultativă, iar invocarea la nivelul anului 2014 a lipsei unui acord privind procedura de analiză și aprobare aplicabilă cererilor de extindere a contractului colectiv de muncă la nivel sectorial, ca reprezentând un motiv insuficient pentru paralizarea unei proceduri legale prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

Înalta Curte, în acord cu susținerile instanței de fond, observă că CNTDS - Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social a fost înființat prin disp. art. 75 din Legea nr. 62/2011, ca un organism consultativ la nivel național al partenerilor sociali.

Potrivit art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011, aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsă la nivelul tuturor unităților din sector, prin ordin al ministrului, cu aprobarea CNTDS în baza unei cereri adresate acestuia de către semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial.

Art. 78 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 62/2011 stabilește, printre atribuțiile CNTDS, acelea de analiză și după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unitățile din sectorul respectiv de activitate.

Art. 80 din Legea nr. 62/2011 obligă CNTDS să își elaboreze regulamentul propriu de organizare și funcționare, care se aprobă în plenul acestuia.

Inexistența unei proceduri prin care CNTDS analizează și aprobă solicitările de extindere a contractelor colective de muncă la nivel de sector pentru toate unitățile din sectorul respectiv de activitate nu conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor legale privitoare la obligația recurentului-pârât de a emite ordinul, în conformitate cu art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011.

Un organism administrativ consultativ nu poate bloca exercitarea unor drepturi prevăzute de lege.

Inexistența acordului CNTDS datorată în acest caz culpei proprii a organismului, echivalează cu o avizare tacită și nu cu prelungirea sine die a modului de soluționare a unei cereri întemeiate pe dispozițiile legale.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii și Justiției Sociale împotriva Sentinței nr. 3766 din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP