ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2018

Asupra cauzei de țață, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18,11.2013 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice o cerere vizând refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale privind pensionarea anticipată începând cu data de 14.08.2012, dată la care a împlinit 60 de ani.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5686/23.09.2014, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2013*.

Prin Sentința nr. 1606/24.02.2015 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și s-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apei, iar prin Decizia civilă nr. 2991/10.09,2015, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 10244/15.11,2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2013**, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de pensii a municipiului București și Casa de pensii a sectorului 1 a municipiului București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., arătând că pensionarea anticipată nu mai este de actualitate din cauza celor mai bine de 4 ani pierduți de la momentul înregistrării cererii de pensionare, nesoluționate de către Casa de pensii a municipiului București.

Reclamantul a învederat faptul că intimata a încălcat dreptul la petiționare înscris în Constituția României, art. 51 alin. (1) și alin. (4). A solicitat să fie trimis dosarul spre soluționare Curții Constituționale a României, invocând drept motive discriminarea creată de Legea nr. 263/2010 între diferite categorii de absolvenți de studii superioare, respectiv cursuri de zi sau cursuri serale și fără frecvență, precum și încălcarea dreptului său la petiționare în acest dosar.

Prin încheierea din 7 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost recalificată calea de atac incidență în cauză ca fiind cea a apelului și nu a recursului.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 3406 din 6 iunie 2017, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 10244 din data de 15.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Hotărârea a fost dată cu mențiunea definitivă în ceea ce privește soluția dată apelului și cu drept de recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțarea deciziei, în ceea ce privește soluția de sesizare a Curții Constituționale.

În motivare, referitor la excepția de neconstituționalitate, au fost reținute prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă de instanța de judecată atunci când aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că înscrisurile prezentate de Casa de pensii a municipiului București, după trei ani de solicitări, sunt falsuri prin care se încearcă mușamalizarea încălcării Constituției României de către Casa de pensii a municipiului București, susținând și că a fost încălcată obligația de a face de către intimată.

De asemenea, sunt reluate argumentele privind cererea de sesizare a Curții Constituționale, acestea fiind detaliate prin înscrisul depus la data de 21.06.2017.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea de punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Reclamantul B. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice prin avocat, cerere respinsă prin încheierea din 23 ianuarie 2018.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 3406 din 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În cuprinsul cererii de recurs recurentul nu a formulat critici punctuale față de soluția recurată, ci a susținut că înscrisurile prezentate de Casa de pensii a municipiului București, după trei ani de solicitări, sunt falsuri prin care se încearcă mușamalizarea încălcării Constituției României de către Casa de pensii a municipiului București, susținând și că a fost încălcată obligația de a face de către intimată, reluând argumentele privind cererea de sesizare a Curții Constituționale, acestea fiind detaliate prin înscrisul depus la data de 21.06.2017.

Analizând susținerile recurentului se observă că acestea nu constituie veritabile critici de nelegalitate a soluției recurate întrucât obiectul acestora nu se circumscrie motivelor reținute în concret de instanță.

Prin urmare, se constată că motivele dezvoltate de recurent nu au legătură cu soluția și argumentele din decizia atacată, nefiind susceptibile de a fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

Litigiul inițiat de reclamant vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale privind pensionarea anticipată începând cu data de 14.08.2012, dată la care a împlinit 60 de ani, fiind un litigiu din sfera asigurărilor sociale.

Prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 10244 din data de 15.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Hotărârea a fost dată cu mențiunea definitivă în ceea ce privește soluția dată apelului.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Situațiile de excepție prin care se derogă de ia dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. sunt reglementate prin alin. (2) al aceluiași articol, care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerarea dispozițiilor anterior citate, rezultă că, raportat la natura litigiului, Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este supusă recursului.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Fața de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. în ceea ce privește soluția dată apelului prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce privește soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. în ceea ce privește soluția dată apelului prin Decizia nr. 3406 din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV