ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 februarie 2019, contestatorul A. a solicitat anularea/desființarea Hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2019 emisă de Plenul CSM, cu consecința anulării Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, a admiterii cererii de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, desfășurat la data de 26 noiembrie 2017 și obligării intimatului la dispunerea promovării în funcția de execuție vizată, respectiv de judecător în cadrul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivare contestatorul arată că Plenul CSM a calificat în mod unilateral drept "plângere prealabilă" prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată la data de 10 decembrie 2018, prin care a solicitat atât anularea/revocarea Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, cât și, urmare a reexaminării cererii de valorificare formulată la data de 28 februarie 2018 a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, desfășurat la data de 26 noiembrie 2017, dispunerea de către intimat a promovării efective într-o funcție de execuție la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a Deciziei definitive nr. 4036 din 20 noiembrie 2018 (în Dosarul nr. x/2018), prin care s-a dispus anularea atât a Hotărârii Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018, cât și a Hotărârii secției pentru judecători a CSM nr. 93 din 6 martie 2018, contestatorul consideră că se impune și anularea Hotărârii nr. 498 din 15 mai 2018 a Plenului CSM, conform principiului de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, regulă de drept potrivit căreia anularea/desființarea actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice.

Neexaminând pe fond cererea formulată, intimatul CSM nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privitor la reexaminarea cererii de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuție menționat.

Arată că cererea de valorificare a fost formulată la data de 28 februarie 2018, fiind introdusă în interiorul termenului legal de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului de promovare electivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, desfășurat la data de 26 noiembrie 2017.

Cererea de valorificare a fost respinsă ca urmare a constatării de către intimat a inexistenței unui post de judecător vacant în cadrul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Pe de altă parte însă, la data de 6 martie 2018, așadar tot în interiorul termenului de 3 luni menționat mai sus (dat fiind faptul ca rezultatele concursului de promovare au fost validate în ședința din data de 19 decembrie 2017 a Plenului CSM, anterior analizării cererii contestatorului de valorificare a rezultatului obținut la concurs:

"Secția pentru judecători din cadrul CSM a respins cererea de transfer formulată de dna. judecător B., de la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori la Curtea de Apel Bacău.

Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus, prin Decizia nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, "admiterea, contestației formulată de contestatoarea B. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 397/19 aprilie 2018 și a Hotărârii secției pentru judecători a CSM nr. 93/6 martie 2018" și anularea celor două hotărâri, dispunând totodată obligarea CSM la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău (fapt care s-a realizat în ședința secției pentru judecători din 27 noiembrie 2018).

Contestatorul arată că a solicitat intimatului să fie repus în situația anterioară examinării cererii de valorificare, respectiv să fie avută în vedere admiterea cererii de transfer formulată de dna. judecător B. cu consecința vacantării unui post de judecător în cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a CA Galați.

Mai arată că cererea de valorificare a fost respinsă ca urmare a constatării de către CSM a inexistenței unui post de judecător vacant în cadrul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu excepția celui eliberat prin pensionarea unui judecător din cadrul secției respective, ocupat ca urmare a admiterii cererii de valorificare formulata de dna. judecător C. și ca urmare a respingerii de către CSM a cererii de transfer formulată de dna. judecător B.

Ca urmare a dovedirii ca întemeiată a cererii de transfer, cu consecința admiterii acesteia conform deciziei instanței de judecată, se impune constatarea ca întemeiată și a cererii de valorificare a rezultatului examenului, cu consecința admiterii acesteia și a obligării intimatului la dispunerea promovării în funcția de execuție vizată, deoarece în caz contrar s-ar crea o situație de inegalitate de tratament juridic între magistrați cărora le-au fost admise de către Plenul CSM cererile de valorificare a rezultatului obținut la examene/concursuri de promovare în funcții de execuție vacante, ca urmare a eliberării unor posturi prin admiterea unor cereri de transfer, dată fiind soluția finală de admitere a cererii de transfer formulata de dna. judecător B., de la CA Galați (Secția penală și pentru cauze cu minori) la CA Bacău.

Ulterior, contestatorul depune precizare la contestație aflată la dosar prin care rectifică contestația formulată în sensul că toate referirile, din cuprinsul acesteia, făcute la Hotărârea nr. 9 din 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM se înlocuiesc cu cele privind Hotărârea fără număr din data de 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM, a cărei motivare i-a fost comunicată - prin Adresa nr. x/2018 din data de 31 ianuarie 2019.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației ca inadmisibilă, în principal și în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând contestația formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ședința din data de 28 ianuarie 2019, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498 din 15 mai 2018, prin care a fost respinsă cererea contestatorului de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție din data de 26 noiembrie 2017.

S-a apreciat că formularea unei plângeri prealabile, prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, împotriva unei hotărâri emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, este inadmisibilă.

S-a avut în vedere faptul că Hotărârea Plenului nr. 498/2018 este act administrativ - hotărâre care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Prevederile legii speciale, privind contestația formulată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică strict și cu precădere, astfel ca acestea derogă de la normele dreptului comun în materie, reprezentat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că pentru anularea acestui tip de acte administrative este reglementată o cale de atac specială, care se judecă în complet de trei judecători, hotărârea pronunțată fiind definitivă.

Înalta Curte constată că Domnul judecător A. susține prin contestația precizată în esență că "hotărârea" atacată, (respectiv răspunsul primit în urma formulării plângerii prealabile) este nelegală întrucât trebuia reexaminată pe fond Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498/2018 în raport de pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2018.

Prin această decizie s-a dispus anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a cererii de transfer a doamnei judecător B., de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău, fiind vacantat astfel un post la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Astfel fiind, contestatorul apreciază că trebuia să fie pus în situația anterioară cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare și, pe cale de consecință, plângerea formulată trebuia admisă în sensul că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498/2018 trebuia revocată și dispusă promovarea sa la Curtea de Apel Galați.

În opinia contestatorului, anularea de către instanță a actului administrativ de transfer sus-menționat conduce la repunerea în situația anterioară în sensul că admiterea transferului doamnei judecător B. în sesiunea din martie 2018 duce la existența unui post vacant susceptibil de ocupare prin valorificare, situație în care s-ar fi admis cererea sa de valorificare.

Înalta Curte are în vedere că în materie procesuală, inadmisibilitatea este sancțiunea procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu îl prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii prin care acestea se valorifică, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestația formulată împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor poate fi promovată la instanța supremă în termen de 15 zile de la publicare sau comunicare, termenul sus-menționat fiind de decădere.

Aceste dispoziții legale speciale impun o competență materială exclusivă în favoarea instanței supreme în ceea ce privește anularea hotărârilor Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, ca acte administrative cu caracter individual.

În ceea ce privește criticile contestatorului privind legalitatea răspunsului cu privire la cererea de revocare a Hotărârii Plenului nr. 498/2018, Înalta Curte constată că în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins plângerea prealabilă, nefiind prevăzută o astfel de cale în materia anulării hotărârilor Plenului cu privire la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că contestatorul nu s-a adresat cu o cerere distinctă, ci a solicitat revocarea situației de fapt.

Astfel fiind cererea de valorificare nu putea fi reevaluată, întrucât legalitatea unui act administrativ se analizează în funcție de condițiile existente la data emiterii acesteia.

Împrejurarea că ulterior pot fi anulate acte administrative privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor nu poate constitui motiv de reanalizare a tuturor sesiunilor de transfer, decizia instanței având efect exclusiv cu privire la părțile dosarului, potrivit legii.

Prin urmare, așa cum s-a decis constant în practica administrativă, contestatorul nu avea deschisă decât calea contestației, direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații îl reprezintă adresa fără număr din data de 28 ianuarie 2019 privind soluția dată de Plenul Consiliului, cu privire la plângerea prealabilă formulată de contestator împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 498 din 15 mai 2018, care nu reprezintă o hotărâre în accepțiunea art. 29 din Legea nr. 317/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative.

Totodată art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Din această definiție, reies trăsăturile actului administrativ și anume: este forma juridică principală a activității autorităților administrației publice, este o voință juridică unilaterală, este emis numai în realizarea puterii publice, conduce la nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice și are un regim juridic specific.

Din interpretarea dispozițiilor art. 1, art. 2 lit. c) raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, răspunsul autorității la plângerea prealabilă, respectiv adresa din data de 28 ianuarie 2019 comunicată contestatorului la data de 31 ianuarie 2019, nu este act administrativ tipic sau asimilat.

În aceste condiții, având în vedere că obiectul prezentei contestații nu are natura juridică a unui administrativ tipic sau asimilat, așa cum este acesta definit de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 referitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, Înalta Curte va respinge contestația ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația astfel cum a fost formulată și precizată de contestatorul A., împotriva adresei fără număr din data de 28 ianuarie 2019 a Plenului CSM, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - CP