ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1997/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016 și a Dispoziției nr. 1.977, privind contestația formulată de A. SA, solicitând admiterea contestației și anularea deciziilor contestate.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă, a admis contestația formulată de reclamanta A. SA, împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016 și a Dispoziției nr. 1.977, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL RM. VÂLCEA, prin Primar, a anulat Decizia de impunere nr. x/24.05.2016, cu privire la suma de 1.446.517 RON, reprezentând accesorii și Dispoziția nr. 1.977/14.07.2016.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței menționate a formulat recurs pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Consideră recurenta că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile Ordinului nr. 2.068 din 22.12.2015, privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale, ordin emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

În concluzie solicită recurentul admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, instanța de control judiciar urmează a o respinge, în considerarea următoarelor argumente.

Astfel, art. 478 alin. (3) din noul C. proc. civ., prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. La rândul său, art. 494 din noul C. proc. civ., arată că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care sunt cuprinse în prezenta secțiune.

Pe de altă parte, prima instanță a soluționat prezenta cauză având ca părți: reclamantă A. SA, și pârât Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar.

Or, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală "în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele Consiliului județean".

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.

Reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016, și a Dispoziției nr. 1.977, privind contestația formulată de A. SA, solicitând admiterea contestației și anularea deciziilor contestate.

Prin Răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, reclamanta A. SA, a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. x/24.05.2016, și a Dispoziției nr. 1.977/19.07.2016.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2016, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul acțiunii, amânând pronunțarea pentru a da posibilitate reprezentantului reclamantei să depună concluzii scrise.

Din cuprinsul sentinței recurate rezultă că instanța de fond a omis să pună în discuția părților excepția de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, fără a da posibilitatea părților să formuleze apărări sau să propună probe în dovedirea pretențiilor.

Procedând în acest mod prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, care presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii părților, pentru ca fiecare dintre acestea să fie în măsură să se pronunțe cu privire la fiecare element de care depinde soluționarea cauzei.

Din cuprinsul sentinței recurate, rezultă că excepția de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă nu a fost pusă în discuția părților, ci doar a fost luată în considerare de către judecător la pronunțarea hotărârii și adusă la cunoștința părților prin considerentele acesteia.

Față de acestea, Înalta Curte, va aprecia că sentința recurată a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității, unul dintre principiile fundamentale alee procesului civil, conținut în titlul preliminar - Capitolul II, art. 14 din C. proc. civ.

Se mai constată că între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o legătură indisolubilă, iar primul principiu constituie o garanție a respectării celorlalte două principii.

Așadar, încălcarea principiului contradictorialității, principiul fundamental al procesului civil a condus, implicit la încălcarea dispozițiilor art. 8 din C. proc. civ., referitoare la garantarea egalității părților în procesul civil și art. 13 din C. proc. civ., prin care se garantează dreptul la apărare.

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil este sancționată cu nulitatea absolută a actului de procedură efectuat, ceea ce conduce la întrunirea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nulitatea fiind totală.

Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinței nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.

Admite recursul formulat de Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, împotriva Sentinței nr. 244/F-CONT din 14 decembrie 2016, a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB