ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 9.01.2017, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat contestația formulată de reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea, prin Primar A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Constatare și Stabilire Nereguli și Unitatea de Soluționare a Contestațiilor POR, prin care se contestă decizia nr. 298/19.09.2016 emisă de către Unitatea de Soluționare a Contestațiilor POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, decizie înregistrată la sediul U.A.T. Rm. Vâlcea sub nr. x/23.09.2016, prin care s-a respins contestația nr. 32259/24.08.2016, formulată de către reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.07.2016, reclamantul solicitând admiterea contestației și înlăturarea corecției financiare aplicate, valoarea totală a corecției financiare fiind de 63.744,75 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 12.409,89 RON.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 76/F - CONT din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Municipiul Râmnicu Vâlcea, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată considerând că intimatul-pârât în mod corect a reținut că oferta este neconformă și a decis aplicarea sancțiunii reducerii procentuale.

Recurentul a arătat că este greșită soluția instanței de fond întrucât Serviciul de proiectare al obiectivului "Modernizare Parc Zăvoi în Municipiul Râmnicu-Vâlcea", ce formează obiectul contractului de servicii nr. x/12.05.2009 a fost contractat prin achiziție directă.

S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției, estimată conform prevederilor din Secțiunea a II-a a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în RON a 15.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări. Achiziția se realizează pe bază de document justificativ, care în acest caz se consideră a fi contract de achiziție publică, iar obligația respectării prevederilor prezentei ordonanțe se limitează numai la prevederile art. 204 alin. (2).

Recurentul a precizat că au fost avute în vedere și instrucțiunile ANRMAP, care la art. 3, privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, menționează că autoritatea contractantă întocmește un document ce conține motivul/motivele realizării achiziției directe, potrivit argumentelor precizate în referatul/referatele de necesitate, în cazul în care valoarea estimată nu depășește pragurile valorice prevăzute la art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 și nu se preconizează alte solicitări în decursul anului bugetar, corespunzătoare aceleiași necesități, care să conducă la depășirea pragurilor.

Recurentul a precizat că în mod greșit a reținut instanța de fond că sunt aplicabile prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere că din interpretarea acestor prevederi rezultă că art. 26 se aplică doar procedurilor de atribuire a contractului de achiziție publică astfel cum sunt enumerate de art. 3 lit. ș) și art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006 și nu se aplică achizițiilor directe.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurentul-reclamant nu face altceva decât să reia motivele prezentate la judecarea cauzei pe fond, fără a aduce vreo critică legală asupra hotărârii pronunțate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs formulate de recurent, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimat cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul Municipiul Râmnicu Vâlcea având în vedere considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar decizia nr. 298/19.09.2016 emisă de către Unitatea de Soluționare a Contestațiilor POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.07.2016, valoarea totală a corecției financiare fiind de 63.744,75 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 12.409,89 RON.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului, reținând faptul că autoritatea contractantă, Municipiul Rm. Vâlcea, în data de 21.04.2009, a trimis solicitări de oferte către doi operatori economici, prin care erau invitați să participe la procedura de achiziție directă.

A constatat instanța de fond că autoritatea contractantă nu era îndreptățită să aplice procedura de achiziție directă, având în vedere cursul BNR raportat la valoarea estimată a contractului de 15.000 euro, stabilită de autoritatea contractantă (15.000 eur X 4,2185 = 63.277,50 RON).

S-a reținut faptul că, la data de 27.04.2009, autoritatea contractantă a primit oferta financiară de la B. S.R.L., în valoare de 14.900 euro, fără ca valoarea să fie estimată în RON, iar, ulterior, în data de 05.05.2009, autoritatea contractantă a întocmit eronat Nota justificativă nr. x privind alegerea procedurii, respectiv a procedurii de achiziție directă, estimând valoarea achiziției la 64.425 RON fără TVA, respectiv 15.000 euro fără TVA, pentru un euro egal cu 4,2950 RON, curs valutar stabilit la data de 20.03.2009, data întocmirii PAAP-ului.

Astfel, s-a constatat că valoarea de 64.425 RON la cursul de 4,1950 RON din data de 04.05.2009, respectiv 15.357,56 euro, depășește pragul legal pentru efectuarea achiziției directe de 15.000 euro.

Instanța de primă jurisdicție a reținut faptul că nota justificativă a fost întocmită ulterior transmiterii invitațiilor la ofertare, încălcându-se prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru ca autoritatea contractantă să aplice procedura de cumpărare directă, încălcându-se și prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, prin achiziționarea unor lucrări în urma aplicării unei proceduri necompetitive, în situația în care ar fi trebuit ca aceasta să deruleze procedura "Cerere de oferte", pentru a asigura promovarea concurenței între operatorii economici, garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici, transparența și integritatea procesului de achiziție publică, precum și utilizarea eficientă a fondurilor publice.

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul să achiziționeze direct produse, servicii sau lucrări atunci când valoarea achiziției nu depășește echivalentul în RON a 15.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări, achiziția realizându-se pe bază de document justificativ.

Dispozițiile art. 26 din O.U.G. n.34/2006 prevăd faptul că valoarea estimată a contractului de achiziție publică trebuie să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire a contractului respectiv, valoare care trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare sau la momentul transmiterii invitației de participare, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunț.

Înalta Curte reține că nu este fondată critica recurentului-reclamant referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care din conținutul art. 19 al acestui act normativ rezultă că estimarea valorii contractului de achiziție publică se face conform Secțiunii a II-a, iar art. 26 face parte chiar din această secțiune.

Înalta Curte constată că acest din urmă text legal impune determinarea valorii estimate a contractului de achiziție înainte de procedura de atribuire.

Or, din actele dosarului rezultă cu certitudine faptul că valoarea contractului de achiziție publică, de 64.425 RON la cursul de 4,1950 RON din data de 04.05.2009, respectiv 15.357,56 euro, depășește pragul legal pentru efectuarea achiziției directe de 15.000 euro.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că prin aplicarea eronată a acestei proceduri de achiziție au fost încălcate prevederile art. 19 și art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta achiziționând lucrările prin aplicarea unei proceduri necompetitive prin atribuirea contractului în mod direct, în condițiile în care recurenta trebuia să deruleze procedura "cerere de oferte".

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va menține ca legală sentința pronunțată și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 76/F - CONT din 10 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.