ÎCCJ, Decizia nr. 16/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3582 din 14 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardivă, cererea formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva Deciziei nr. 232 din 4 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009.

Prin Decizia nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3582 din 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2019.

Prin criticile formulate recurentul invocă nulitatea absolută a hotărârii în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 31/1954, susține că în mod greșit instanța a calificat și a soluționat, ca recurs, "plângerea" formulată și argumentează că hotărârea a fost pronunțată fără a fi luată în considerare excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la anularea Deciziei ANRP nr. 1767/17.07.2009 și "excepția de neconstituționalitate privind îndrituirea judecătorului cu prezumția absolută iuris et de iure".

II. Considerentele Înaltei Curți

Înainte de a proceda la expunerea și analiza criticilor formulate pe calea recursului, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865, Completul de 5 judecători constată că este inadmisibilă calea de atac exercitată de recurentul A., împrejurare ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

Așa cum rezultă din expunerea de la pct. I din prezenta decizie, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre pronunțată de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865.

Conform art. 299 din C. proc. civ. de la 1865:

"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător".

În ceea ce privește competența completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispun în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor pronunțate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluționează contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."

Se constată că hotărârea ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de reformare pe această cale de atac nici în condițiile art. 299 din C. proc. civ. de la 1865 ori art. 24 din Legea nr. 304/2004 și nici potrivit altor dispoziții legale.

În sensul celor expuse, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, ale cărui dispoziții sunt aplicabile în prezentul dosar, hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Pentru considerentele expuse, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

GGC - CL