ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2565/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 89/A din 7 august 2012 Curtea de Apel Pitești a admis cererea de încuviințare de a părăsi România în luna august 2012, pe o durată de 4 zile, formulată de inculpatul S.N., pentru a se deplasa în Marea Britanie, urmând ca acesta să anunțe Curtea de Apel Pitești care este ziua plecării. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor cărora se expune în cazul nerespectării obligației de a reveni în România. A reținut instanța că inculpatul S.N. a solicitat să i se încuviințeze cererea de a părăsi țara în perioada 11 - 14 august 2012, pentru a se deplasa în Londra, arătând că fiul său, minorul C.E.N., se află într-un program permanent de recuperare din Londra, fiindu-i imposibilă deplasarea în România, pentru a-și vedea tatăl. A susținut inculpatul că situația sa familială se va schimba în foarte scurt timp, întrucât urmează a i se naște un copil în România și acest fapt constituie o garanție în plus că el se va reîntoarce în țară, pentru a fi prezent pe tot parcursul procesului penal.

A reținut că la dosar au fost depuse, în copii, acte medicale emise de Centrul pentru vătămări ale măduvei spinării din Londra, din care rezultă că fiul minor al inculpatului, C.N., a suferit un accident de circulație, în urma căruia i-a fost grav afectată coloana vertebrală, fiind imobilizat la pat. Minorul a stat internat în această unitate spitalicească din 07 februarie 2011 până la data de 25 februarie 2011, cu recomandarea de a se interna din nou, pentru a-i fi efectuată o intervenție chirurgicală.

Astfel, instanța de fond a constatat că cererea pe care inculpatul a promovat-o, aceea de a i se permite să se deplaseze în afara teritoriului României, în Anglia, pe o perioadă de 4 zile, pentru a putea fi alături de fiul său minor, grav bolnav, este întemeiată.

În motivarea încheierii s-a reținut că apărarea a produs dovezi din care rezultă că minorului i-a fost vătămată măduva spinării, că suferă de paraplegie ridicată completă și că se află în prezent în procedura de recuperare a sănătății, desfășurată sub îndrumarea cadrelor medicale din Centrul pentru vătămări ale măduvei spinării din Londra, singurul părinte pe care îl are alături fiind mama sa, care îi acordă sprijin permanent pentru a se putea acomoda cu scaunul cu rotile și cu proteza care i-a fost prescrisă. A apreciat instanță că inculpatul S.N. are nu numai dreptul, dar și obligația legală de a-i acorda sprijin și îngrijire minorului, astfel că prin admiterea unei atare cereri se protejează cu prioritate nu interesul tatălui, ci interesul superior al minorului, care are nevoie de tatăl său, pentru a-l susține fizic și psihic, în aceste momente foarte dificile ale vieții sale.

A constatat instanța că acordarea permisiunii ca inculpatul să se deplaseze în Anglia, la domiciliul minorului, pe o durată de 4 zile, nu contravine prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., nefiind cu nimic primejduită buna desfășurare a procesului penal, dovadă în acest sens fiind faptul că, de la data la care a fost pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în această cauză și până în prezent inculpatul s-a conformat cu strictețe obligațiilor impuse de instanță, prezentându-se în fața instanței la termenele la care a fost chemat și declarând în legătură cu acuzațiile care i-au fost aduse. De asemenea, a mai constatat că nu există indicii că inculpatul ar încerca în vreun mod să împiedice aflarea adevărului, mai ales că probatoriul a fost administrat nemijlocit de către judecătorul fondului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii formulată de inculpatul S.N., motivând, în esență, că în scopul bunei desfășurări a procesului penal se impune necesitatea ca inculpatul să nu părăsească teritoriul României, neexcluzându-se nici posibilitatea ca inculpatul să nu se mai întoarcă pe teritoriul țării, dată fiind ampla activitate infracțională desfășurată de inculpat pe teritoriul României.

La termenul de judecată stabilit reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că apreciază recursul ca fiind inadmisibil, având în vedere că prin încheierea atacată Curtea de Apel Pitești nu a dispus înlocuirea măsurii sau revocarea acesteia, ci a încuviințat părăsirea teritoriului țării pentru o perioadă de 4 zile, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara a rămas în ființă.

Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, este inadmisibil pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Prin Sentința penală nr. 224 din data de 05 aprilie 2012 a Tribunalului Argeș în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.N. la 1 an închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 25 C. pen., rap. la art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 modificată, cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul S.N. să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. în baza art. 86

2

C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen. lit. b) - d), iar cu privire la cea de la lit. a), să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor la termenele fixate de acesta.

A instituit în sarcina inculpatului și obligația prev. de art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen. respectiv să nu schimbe domiciliul sau reședința avută, ori să nu depășească limita teritorială stabilită și anume România decât în condițiile fixate de instanță. A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. în baza art. 88 C. pen., a dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 16 iunie 2010, până la data de 13 mai 2011.

În baza art. 350 C. pen., a menținut obligația de a nu părăsi țara (România), instituit în sarcina inculpatului.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 141 C. proc. pen., privind calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive care prevăd „1)

încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive,

revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. 2) Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanța de recurs va restitui dosarul primei instanțe în termen de 24 de ore de la soluționarea recursului. 3) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare."

Astfel, încheierea pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care s-a încuviințat cererea inculpatului S.N. de a părăsi România pentru o perioadă de 4 zile, nu se încadrează în dispozițiile mai sus menționate, întrucât nu s-a dispus luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a măsurii preventive sau menținerea arestării preventive.

Nu pot fi aplicate prin analogie, în aceste situații, nici prevederile art. 160

9

alin. (10) C. proc. pen., care se referă, exclusiv, la ipoteza modificării sau ridicării controlului judiciar impus conform art. 160

2

alin. (3) și alin. (3

1

) din același cod, devenind, așadar, incidente în cauză dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., care consacră regula generală a recurării încheierilor numai odată cu sentința sau decizia atacată.

Potrivit art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, astfel, per a contrario, se prevede și excepția de la această regulă, în sensul că încheierile pot fi atacate și separat cu recurs, însă numai în cazurile în care legea prevede expres această cale de atac.

Cazurile în care legea permite în mod expres introducerea separată a recursului sunt limitativ prevăzute și nu pot fi aplicate prin analogie și la alte situații care nu sunt expres consacrate sau la care nu se face trimitere directă, în aceste ipoteze aplicându-se regula generală.

Prin încheierea pronunțată instanța a încuviințat cererea inculpatului de a părăsi România pentru o perioadă de 4 zile, măsura obligării de a nu părăsi țara a fost luată și menținută de Tribunalul Argeș prin sentința pronunțată.

Sub acest aspect, este de menționat că, intimatul inculpat nu se află în situația reglementată de art. 160

2

cu referire la art. 160

9

alin. (10) C. proc. pen., ci sub imperiul dispozițiilor art. 145

1

C. proc. pen., împotriva sa fiind menținută obligația de a nu părăsi țara (România), conform Sentinței penale nr. 224 din 5 aprilie 2012, măsură ce a fost luată prin încheierea Tribunalului din 15 septembrie 2011.

Astfel, având în vedere că recursul a fost declarat împotriva unei încheieri care nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.

În consecință, fată de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatei și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Încheierii penale nr. 87/A din data de 07 august 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3144/109/2010, privind pe intimatul inculpat S.N.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AS