ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2013

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 168 din 4 octombrie 2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă revizuirea formulată de petentul D.M.G. privind Sentința penală nr. 98 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași. A disjuns și a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de petentul D.M.G. împotriva aceleiași sentințe penale la Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 42, art. 386 lit. a) și art. 389 C. proc. pen., cererea aflată la Dosar nr. 834/45/2011 al Curții de Apel Iași. Conform art. 222 C. proc. pen. a trimis administrativ plângerea formulată de petent împotriva magistraților procurori M.B.F.

și C.S.M. pentru săvârșirea faptelor de fals intelectual și uz de fals, neglijență în serviciu și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, aflată la Dosar nr. 834/45/2011 al Curții de Apel Iași la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competent. A obligat petentul să achite statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței penale mai sus menționate a formulat contestație în anulare contestatorul D.M.G. Examinând contestația în anulare formulată de contestator sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractate, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual. În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i 1 ) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; - când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă ca inadmisibilă revizuirea formulată de petentul D.M.G. privind Sentința penală nr. 98 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași.

Întrucât în cauză nu există o hotărâre judecătorească pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care să permită acestei instanțe să verifice condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, contestația în anulare formulată de contestatorul D.M.G. va fi respinsă ca inadmisibilă. Contestatorul va fi obligat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.M.G. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013. Procesat de GGC - NN