ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 168 din 4 octombrie

2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

inadmisibilă revizuirea formulată de petentul D.M.G. privind Sentința penală

nr. 98 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași.

A disjuns și a

declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de

petentul D.M.G. împotriva aceleiași sentințe penale la Înalta Curte de Casație

și Justiție conform art. 42, art. 386 lit. a) și art. 389 C. proc. pen.,

cererea aflată la Dosar nr. 834/45/2011 al Curții de Apel Iași.

Conform art. 222 C.

proc. pen. a trimis administrativ plângerea formulată de petent împotriva

magistraților procurori M.B.F. și C.S.M. pentru săvârșirea faptelor de fals

intelectual și uz de fals, neglijență în serviciu și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, aflată la Dosar nr. 834/45/2011 al Curții de Apel Iași

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competent.

A obligat petentul să

achite statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței

penale mai sus menționate a formulat contestație în anulare contestatorul

D.M.G.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestator sub aspectul admisibilității în principiu,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind

actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul

cauzei.

Natura juridică a

acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea

contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractate,

respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla

condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc.

pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai

împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi

exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de

lege.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive,

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

- când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

- când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

- când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i

1

) C. proc. pen., cu privire la

care existau probe la dosar;

- când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

- când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a

prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi

atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție

că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții

de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se

constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestației în anulare

împotriva unei sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă ca inadmisibilă

revizuirea formulată de petentul D.M.G. privind Sentința penală nr. 98 din 23

iunie 2011 a Curții de Apel Iași.

Întrucât în cauză nu

există o hotărâre judecătorească pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție care să permită acestei instanțe să verifice condițiile de

admisibilitate ale unei astfel de cereri, contestația în anulare formulată de

contestatorul D.M.G. va fi respinsă ca inadmisibilă.

Contestatorul va fi

obligat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.M.G.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN