ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2003/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 362 din 17 februarie 2010, Tribunalul

Vâlcea a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC O. SRL Râmnicu

Vâlcea, a obligat pârâta SC G. SRL Băile Govora la plata sumei de 419.182,34

RON contravaloare lucrări plus dobânda legală de la data scadenței până la data

plății efective către reclamantă, a respins capătul de cerere privind

reactualizarea sumei susmenționate și a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel pârâta SC G. SRL Băile Govora, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând drept chestiuni prealabile excepția de prematuritate a

acțiunii introductive și excepția lipsei calității procesuale active a

intimatei-reclamante.

Prin Decizia nr. 60/A-C din 28 iulie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC G. SRL Băile

Govora.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta SC G. SRL Băile Govora, ce a fost soluționat prin

Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială și care a admis recursul, a modificat decizia

atacată în sensul admiterii apelului pârâtei și schimbării în tot a sentinței,

iar pe fond a respins acțiunea ca nefondată.

Contestatoarea SC O. SRL Râmnicu

Vâlcea a formulat la data de 7 februarie 2011 contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că

decizia este nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că decizia a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitor la

competență.

La termenul de dezbateri în fond,

înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării contestație în anulare,

rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Contestatoarea a fost legal citată

pentru termenul din 24 mai 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 10 RON și 0,3 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a

conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat,

sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că cererea nu a fost

timbrată anticipat, că, contestatoarea nu s-au conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 24 mai 2011,

respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 RON și 0,3 RON

timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu

operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de

aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrată a contestației în anulare

formulată de contestatoarea SC O. SRL Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC O. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva

Deciziei nr. 233 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.