ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 689 din data de 2 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea Ministerului Public și a fost recalificată contestația la executare formulată de condamnatul A., în sensul că temeiul de drept este art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (în loc de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocat de condamnat).

În temeiul disp. art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția I penală, invocată de Ministerul Public, iar în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curții de Apel București, secția penală.

Tribunalul București a reținut că, prin cererea sa, condamnatul A. (deținut în Penitenciarul Rahova) a formulat o contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului București, în Dosarul nr. x/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, arătând că prin cererea de asistență juridică internațională în materie penală formulată de Tribunalul București, secția I penală, către Ministerul Justiției Monegasc, s-a solicitat punerea în executare a dispozițiilor de indisponibilizare luate prin hotărârile arătate.

Petentul a arătat că suma de 293.030,16 euro, disponibilă în contul săli personal, nr. x, deschis la banca B. - C., indisponibilizată prin Ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 24/07/2005 de către P.Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., nu a făcut obiectul Actului de sesizare al instanței nr. 171/D/P/2003 din 29/08/2005, în urma căruia s-a format pe rolul Tribunalului București Dosarul penal nr. x/2005 A arătat că măsura de siguranță a confiscării speciale sau extinsă a sumei în cauză nu s-a regăsit în Sentința penală nr. 809 din 28.11.2011, nu a fost pusă în discuția părților în nici o ședință de judecată a apelului și nu a făcut obiectul considerentelor instanței în motivarea Deciziei penale nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, măsura confiscării acestei sume regăsindu-se doar în dispozitivul deciziei penale. Petentul a apreciat că, nefiind discutată și motivată indisponibilizarea acestei sume, nerezultând că această sumă ar fi provenit din activități ilicite, se prezumă că temeiul ar fi al confiscării extinse. Din acest punct de vedere, petentul a arătat că instanța de apel s-a ferit să indice drept temei art. 1121 alin. (2) și urm. din C. pen.., dispoziție neprevăzută de legea penală la data epuizării faptelor penale deduse judecății. Pentru motivele pe larg arătate de petent în contestația la executare formulată, petentul a considerat că singura cale procesuală penală admisibilă pentru anularea vătămării produse și repunerea în situația anterioară este cea prev. de art. 598 alin. (1) lit. d), teza finală din C. proc. pen. rap. la art. 6 alin. (5) și (2) din C. pen., în lipsa sesizării din oficiu a judecătorului delegat cu executarea, cu privire la această împiedicare la executare.

În ședința publică din data de 25.06.2020, Ministerul Public a arătat că, în cauză, contestația ar fi trebuit să fie întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. și nu pe disp. art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen., atât timp cât petentul susține o împiedicare a executării măsurii de siguranță, caz în care, competența ar aparține Curții de Apel București, și nu Tribunalului București, măsura fiind dispusă în decizia de apel.

Petentul, prin apărătorul său ales, a arătat că și-a întemeiat contestația pe disp. art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen., considerând că aceste dispoziții penale îi sunt mai favorabile.

Analizând cererea și excepția invocată de Ministerul Public, Tribunalul le-a apreciat ca fiind întemeiate și le-a admis, cu următoarea motivare:

În esență, critica petentului vizează executarea măsurii de siguranță asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al condamnatului A., nr. x, deschis la banca B. - C., motivat de faptul că această sumă nu a făcut obiectul dezbaterilor nici în fond nici în apel, că instanța de apel, care a dispus confiscarea acestei sume, nu a arătat în considerentele deciziei penale nici temeiul de drept al confiscării și nici temeiul de fapt, ci doar a dispus, în dispozitivul deciziei penale, confiscarea acestei sume. De altfel, petentul în motivele arătate în scris în contestația formulată indică contestația drept singura cale procesual penală de împiedicare a executării acestei măsuri, fără să indice vreunul din cazurile prev. de art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen. (amnistie, prescripție, grațiere sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei).

Tribunalul a apreciat că, prin contestația la executare formulată de petent, petentul urmărește tocmai împiedicarea sau lămurirea executării măsurii de siguranță cu privire la suma de 293.030,16 euro, măsură dispusă de instanța de apel, pentru motivele invocate, respectiv: lipsa dezbaterilor cu privire la această sumă, lipsa temeiului de drept și de fapt pentru care instanța de apel a luat această măsură, iar toate motivele invocate de petent în contestația la executare formulată tind spre temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1), lit. c), teza finală (împiedicare la executare).

Față de aceste împrejurări, Tribunalul a admis cererea Ministerului Public și a recalificat contestația la executare formulată de condamnatul A., în sensul că temeiul de drept este art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. (în loc de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocat de condamnat).

S-a mai reținut că, potrivit art. 598 alin. (2), teza a II-a din C. proc. pen., măsura de siguranță fiind dispusă prin hotărârea Curții de Apel București, competența de soluționare aparține acestei instanțe.

Prin Decizia penală nr. 823/A din 11 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus astfel:

S-a luat act de precizările contestatorului, prin apărător ales, în sensul că temeiul juridic al contestației la executare este art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. rap. la art. 6 alin. (5), (6) C. pen.

În baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția I penală.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel București a reținut că, în motivarea contestației la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, contestatorul condamnat A. a invocat aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) și (6) C. pen., precum și Decizia nr. 11/2015 a Curții Constituționale, în ceea ce privește dispoziția instanței de fond de a dispune o măsură de siguranță asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al condamnatului A.

Față de precizările contestatorului condamnat, formulate personal dar și prin apărător ales, în sensul că solicitarea nu este una de lămurire a dispozitivului hotărârii, întrucât dispoziția instanței este clară, fiind calificată drept o "confiscare extinsă" și că această contestație este întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat că nu îi aparține competența de soluționare a cauzei.

S-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., rap a art. 597 C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 598 lit. d), contestația se face la instanța de executare, care este în acest caz Tribunalul București.

În consecință, competența de soluționare a acestei contestații la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., aparține primei instanțe de judecată, ca instanță de executare, respectiv Tribunalului București.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București, a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:

Prin contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost criticată măsura de siguranță dispusă asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al acestuia.

Astfel, este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., întrucât prin contestația la executare formulată se urmărește, în esență, împiedicarea sau lămurirea executării măsurii de siguranță, invocându-se lipsa dezbaterilor cu privire la această sumă, lipsa temeiului de drept și de fapt pentru care instanța de apel a luat această măsură.

Având în vedere că măsura de siguranță a fost dispusă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București, competența de soluționare a contestației aparține acestei instanțe, conform dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - NN