ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2019

Cadrul procesual. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 aprilie 2014, reclamanta Comuna Arieșeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea, obligarea pârâților la plata sumei de 3.112.616,72 RON, cu titlu de compensații, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, pentru perioada 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă de la data înregistrării cererii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Prin precizarea la acțiune, depusă la data de 28 octombrie 2014, reclamanta a menționat că înțelege să cheme în judecată și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 25 din 6 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta Comuna Arieșeni în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea prin întâmpinare; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității, invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin întâmpinare; - a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Departamentul Pentru Ape, Păduri și Piscicultură, prin întâmpinare; - a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta Comuna Arieșeni în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură; - a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 3.112.616,72 RON, reprezentând compensații aferente perioadei 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013 și dobânda legală civilă aferentă acestei sume, începând cu data de 28 aprilie 2014 și până la achitarea integrală a debitului; - a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs Împotriva acestei sentinței, au declarat recurs pârâții Garda Forestieră Oradea și Ministerul Apelor și Pădurilor. 3.1. Recurenta Garda Forestieră Oradea (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea) a solicitat casarea, în tot, a hotărârii recurate și respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Partea a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește obligarea la acordarea-plata de compensații. 3.2. Pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor a solicitat casarea, în totalitate, a hotărârii recurate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă și netemeinică. Având în vedere faptul că recurenții au formulat critici de nelegalitate comune cu privire la hotărârea judecătorească contestată, Înalta Curte va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat. În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au precizat următoarele: În raport de dezlegarea dată prin Decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa Hotărârii de Guvern care să cuprindă Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor. Așadar, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri. Creanța solicitată de Comuna Arieșeni nu are un caracter cert, lichid și exigibil, deoarece existența certă a acesteia este condiționată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora. Prin urmare, acordarea compensațiilor solicitate de parte este afectată de o condiție suspensivă, respectiv de adoptarea Hotărârii de Guvern aflate în discuție. În acest domeniu, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre de Guvern în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, a formulat întâmpinare în care a reiterat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, întrucât singurele autorități publice care au calitate procesuală în cauză sunt Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Garda Forestieră Oradea (fostă Inspectoratul de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea). De asemenea, partea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.2. Intimata Comuna Arieșeni a formulat întâmpinare în care a invocat excepția nulității celor două recursuri promovate în cauză, întrucât criticile prezentate în cadrul acestora nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.3. Recurenta Garda Forestieră Oradea a formulat răspuns la întâmpinările depuse în cauză. 4.4. Intimata Comuna Arieșeni a depus note scrise pe problema prescripției dreptului material la acțiune.

Soluția instanței de recurs 5.1. Înalta Curte va respinge excepția nulității recursurilor, invocată de intimata Comuna Arieșeni, întrucât criticile prezentate în cadrul celor două memorii de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 5.2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, precum și a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de față, intimata Comuna Arieșeni a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Inspectoratul de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea, de a-i plăti suma de 3.112.616,72 RON, cu titlu de compensații, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții recoltarea de masă lemnoasă, pentru perioada 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legala aferentă de la data înregistrării cererii și până la data plății efective. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată. Reevaluând materialul probator administrat în cauză, pentru a răspunde la criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține: 5.2.1. Referitor la despăgubirile solicitate pentru perioada 2007 - 2009 Conform dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă." Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează posibilitatea invocării prescripției. Pentru dezlegarea acestei chestiuni prezintă relevanță Decizia 1/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursurile în interesul legii, în care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011." Așadar, excepția prescripției extinctive poate fi invocată în orice stadiu procesual al pricinii, chiar de către instanță. A doua problemă ce se impune a fi analizată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripția dreptului material la acțiune. Prin cererea nr. x/23 ianuarie 2013, înregistrată la Inspectoratul de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea sub nr. x/23 ianuarie 2013, intimata-reclamantă Comuna Arieșeni a solicitat acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determina restricții în recoltarea de masă lemnoasă, conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cuantum de 2.561.474 RON. Partea a completat documentația aferentă cererii sale la data de 23 octombrie 2013. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Noul C. civ.: "Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit." În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menționează că "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit." În condițiile în care compensațiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente perioadei 2007 - 2009, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripție de 3 ani (se vedea soluția dată prin Decizia 1/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursurile în interesul legii). A treia problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiția suspensivă constând în obținerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat. Într-adevăr, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul." Însă, instanța de control judiciar reține că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiție suspensivă, în raport de următoarele argumente: Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1. Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015. Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009. În speța de față, despăgubirile solicitate de intimată pentru perioada 2007 - 2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. Pe cale de consecință, termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația. În cauza de față, pentru compensațiile aferente anului: - 2007, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2008 și se împlinește la data de 1 ianuarie 2011; - 2008, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2009 și se împlinește la data de 1 ianuarie 2012; - 2009, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2010 și se împlinește la data de 1 ianuarie 2013. De altfel, trebuie precizat faptul că în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12 iunie 2017 s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiție suspensivă, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obținerea compensațiilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripție pentru compensațiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensația. După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea de acordare a despăgubirilor pentru perioada 2007 - 2009 în afara acestor termene de prescripție. 5.2.2. Referitor la despăgubirile solicitate pentru perioada 2010 - 2013 Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006) și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate." Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2010-2013), prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat." De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000. În continuare, prin art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control." Așadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control. În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate, a fost elaborat proiectul de hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Decizia nr. C(2012)5166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare, "Decizia Comisiei Europene"), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre de Guvern anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor." Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)." Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern. În raport de cele anterior prezentate, se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul a compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea. Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Ca atare, așa cum s-a statuat de altfel și prin Decizia nr. 36/23 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat. Pe cale de consecință, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, pentru perioada 2010-2013, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de teren de vegetație de 690 ha și 5.570 mp, situată în Budureasca, județul Bihor. În fine, Înalta Curte reține faptul că Decizia Comisiei Europene nr. C (2016) 8769 final din data de 3 ianuarie 2017 și H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât vizează despăgubirile ce pot fi acordate pentru perioada 2017 - 2020 (conform art. 12 din H.G.).

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei, ca prescrisă pentru perioada 2007 - 2009 și ca prematură pentru perioada 2010 - 2013. Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.