ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 februarie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- obligarea pârâtului să-i prezinte scuze publice printr-un comunicat de presă, pentru cercetarea disciplinară a reclamantului, în urma căreia s-a adoptat Rezoluția nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011, de către Comisia de Disciplină pentru Judecători și formularea unui denunț la Parchet împotriva reclamantului;

- obligarea pârâtului să publice, pe cheltuiala sa, în ziarul Lumea Justiției și într-un alt ziar de circulație națională, Sentința civilă nr. 3190/27.11.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă, prin care a fost anulată Rezoluția nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011 a fostei Comisii de Disciplină pentru Judecători;

- obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala sa Sentința penală nr. 1672/08.12.2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 Euro sau echivalent RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs reclamantului în perioada 14.12.2010 - 27.07.2017.

1.2. La termenul de judecată din 19 iunie 2018, completul învestit cu soluționarea cererii de chemare în judecată a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Inspecției Judiciare, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea din 16 octombrie 2018, completul 19 fond al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, învestit cu soluționarea cererii de chemare în judecată, a constatat că nu este un complet de judecată specializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară și a dispus înaintarea dosarului către președintele secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea repartizării cauzei unui complet specializat.

În argumentarea încheierii astfel pronunțate, completul 19 fond a reținut că acțiunea ce face obiectul cauzei este subsecventă și accesorie unei cereri în anularea unei rezoluții emise în materie disciplinară de fosta Comisie de Disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care se circumscrie materiei pentru care au fost înființate complete specializate, prin Decizia nr. 226/27.03.2017 a Președintelui Curții de Apel București.

2.2. Prin încheierea din 18 decembrie 2018, completul 42 fond al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, învestit cu soluționarea cererii de chemare în judecată conform repartizării efectuate la data de 05 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestui complet, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului 19 fond și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel dispusă, completul 42 fond a reținut, pe de-o parte, că fiind depășit primul termen de judecată, completul 19 fond nu mai putea invoca necompetența funcțională, iar pe de altă parte, că cererea reclamantului nu vizează anularea rezoluțiilor Inspecției Judiciare, ci are drept obiect repararea prejudiciului moral pe care acesta susține că l-a suferit.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două complete de judecată ale secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, în raport de încheierile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului 19, pentru următoarele considerente:

Problema de ordin procedural care a determinat conflictul de competență între cele două complete de judecată ale Curții de Apel București - secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost generată de obiectul cererii deduse judecății, cele două complete de judecată exprimând opinii diferite asupra împrejurării dacă pretențiile reclamantului A., formulate în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, se încadrează în litigiile pentru care, prin Decizia nr. 226 din 27.03.2017 a Președintelui Curții de Apel București, s-a dispus înființarea unor complete specializate în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară.

Analizând capetele cererii de chemare în judecată, precum și motivele de fapt expuse de reclamant, Înalta Curte constată că acțiunea cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ nu privește anularea unei rezoluții emise de Inspecția Judiciară, ci repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit prin emiterea de către Comisia de Disciplină pentru Judecători a Rezoluției nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011, în prezent anulată prin Sentința civilă nr. 3190 din 27.11.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, temeiurile de drept ale cererii invocate de reclamant, respectiv prevederile art. 8, art. 18 alin. (3), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și dispozițiile art. 72, art. 73 și art. 1357 din C. civ., confirmă că, prin promovarea cererii, reclamantul urmărește să obțină reparația prejudiciului moral prin modalitățile indicate în petitul acțiunii (prezentarea de scuze publice, publicarea în presa scrisă a unor hotărâri judecătorești, plata unei sume de bani), iar nu anularea actului pretins vătămător, a cărui analiză de legalitate a făcut obiectul unui litigiu distinct.

Completele specializate înființate prin Decizia nr. 226 din 27.03.2017 a Președintelui Curții de Apel București dețin o competență funcțională strict și limitativ aplicată, doar cu privire la cererile prin care se solicită anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, neputând fi extinsă la acțiunile vizând repararea eventualelor pagube cauzate prin emiterea acestor acte în materie disciplinară.

Înalta Curte nu va reține considerentele încheierii pronunțate de completul 19 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a susținut caracterul subsecvent și accesoriu al prezentei cereri față de cererea vizând anularea rezoluției Inspecției Judiciare, întrucât cererea de față a fost formulată pe cale principală, iar nu ca un petit accesoriu, în cadrul acțiunii vizând anularea actului, astfel încât nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 123 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este completul 19 al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, în favoarea completului 19 al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM