ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 838/2020

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 01.07.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului B.-Răzvan la plata sumei de 832,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate. A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 50 RON.

Prin sentința civilă nr. 154 pronunțată la data de 20.01.2020, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște invocată de instanță din oficiu și a declinat acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În motivare, a reținut că la data de 02.04.2015, între D. S.A. și pârât s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x.

În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute și a emis factura nr. x, însă pârâtul, nerespectându-și obligațiile asumate, nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate.

Instanța a constatat că, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., față de care a reținut că noțiunea de profesionist reprezintă genul, iar cea de operator economic reprezintă specia, făcând astfel parte integrantă din noțiunea generică.

Furnizarea de servicii de comunicații electronice reprezintă un serviciu, pe care operatorul economic s-a obligat să-l presteze consumatorului, potrivit art. 41 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, care definește serviciul ca fiind "activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor."

Instanța a reținut că domiciliul pârâtului este în București, str. x, conform datelor rezultate din verificarea bazei de date și se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința nr. 1223 din 05.03.2020, prin care a prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Târgoviște, a suspendat judecata și a trimis dosarul la Înalta Curtea de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a arătat că este incident art. 121 C. proc. civ., care se referă la instanța domiciliului consumatorului.

Instanța a avut în vedere și art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Instanța a reținut că cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 01.07.2019, dosar declinat, iar așa cum rezultă din verificarea din baza de date a Evidenței Populației cu privire la istoricul domiciliului pârâtului, la data sesizării instanței, 01.07.2019, pârâtul își avea domiciliul în județul Dâmbovița.

Este adevărat ca pe parcursul litigiului, mai exact la data de 29.08.2019, pârâtul și-a schimbat domiciliul, dar o asemenea împrejurare nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanței față de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului".

Se reține că aceste dispoziții sunt aplicabile în toate situațiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator și profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.

Prin punctele 1 si 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată au fost definite noțiunile de operator economic si consumator.

Aceste prevederi legale sunt incidente în cauză, deoarece obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de chemare în judecată, care are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 832,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate, care își au izvorul în contractul de prestări servicii nr. x, încheiat între D. S.A. și pârât.

Înalta Curte reține că la momentul sesizării instanței, domiciliul pârâtului era în Dâmbovița, cum rezultă din cartea de identitate a pârâtului, aflată la dosarul Judecătoriei Târgoviște, a cărei valabilitate era din 16 noiembrie 2014 la 13 iunie 2024.

Față de împrejurarea că dovezile de comunicare cu pârâtul au fost returnate cu mențiunea destinatar mutat, s-a procedat la interogarea bazei de date a MAI, la data de 23 iulie 2019.

Ulterior însă, la data de 16 septembrie 2019, a fost remis instanței documentul 3567243 al MAI, prin care se atestă că pârâtul avea domiciliul în București.

În raport de acestea, Înalta Curte reține că la data sesizării instanței, respectiv 1 iulie 2019, domiciliul pârâtului era în Dâmbovița, cum rezultă din interogarea bazei de date a MAI.

Ca urmare, instanța competentă să soluționeze litigiul pendinte este cea de la domiciliul pârâtului la data sesizării instanței, respectiv Judecătoria Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2020.