ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1045/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2019, pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.158 RON și a dobânzii legale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3315 din 16.09.2019, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

În motivarea soluției s-a reținut că pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare și nu există o înțelegere a părților care să deroge de la regula generală prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.. Întrucât pârâta are sediul în Calea x, sector 3 București, aflat în circumscripția Judecătoriei Sector 3 București, s-a apreciat că aceasta e instanța competentă să soluționeze cauza.

2.2. Prin sentința civilă nr. 13180 din 05.12.2019, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În considerentele hotărârii s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente și instanța de la domiciliul consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului.

În prezenta cauză, reclamantul a ales să depună cererea la Judecătoria Târgoviște, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul său și, astfel, aceasta era instanță pe deplin competentă să judece cauza, conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Clauza invocată de pârâtă de alegere a competenței la capitolul 24 din Condițiile generale ale contractelor de economisire-creditare este contrară prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât nu poate produce efecte.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Sector 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Târgoviște a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorul 3 București a dat eficiență prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din același cod.

În speță, prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 2.158 RON și a dobânzii legale, susținând că a încheiat cu pârâta un contract de economisire-creditare în domeniul locativ, iar la expirarea perioadei contractuale, suma care i-a fost pusă la dispoziție nu este cea care trebuia încasată, raportat la prevederile contractului.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor’’.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului pendinte, prin care reclamantul, în calitate de consumator, urmărește repararea pagubei pretins a fi suferite, devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunțate, al căror scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamantul, domiciliat în județul Dâmbovița, a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Târgoviște, astfel învestită, această instanță nu mai putea să dispună declinarea competenței, fiind ținută de alegerea făcută.

În ceea ce privește clauza atributivă de competență, cuprinsă în capitolul 24 din contractul încheiat între părți, prin care acestea au convenit ca toate litigiile rezultate din acesta să fie soluționate de către instanța din București competentă în materie, Înalta Curte constată că această clauză este lipsită de efecte, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind anterioară nașterii dreptului la despăgubire, astfel cum a reținut și Judecătoria Sector 3 București.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului consumator și care a fost învestită de către acesta cu soluționarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.