ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1969 din data de 27.12.2019, a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata A. S.R.L. la pedeapsa amenzii de 250 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 4.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B. S.R.L. la pedeapsa amenzii de 250 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 4.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 1969 din data de 27.12.2019, a Tribunalului București, secția I penală au declarat apel, printre alții și apelantele inculpatele A. S.R.L. și B. S.R.L.

În apel inculpatele A. S.R.L. și B. S.R.L au invocat, printre altele excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la:

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen.

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Au fost admise apelurile declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 1969/27.12.2019 a Tribunalului București, îndreptată prin încheierile din datele de 30.12.2019, 10.04.2020 și 15.06.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2014.

Au fost desființate, în parte sentința penală apelată și în totalitate încheierile de îndreptare menționate și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. S.R.L. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 și art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. S.R.L. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 și art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen., art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în termen legal, au formulat recurs.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2020, susținerile părților fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, parte integrantă din prezenta deciziei.

Analizând recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale a României și a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prisma cerințelor legale prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se reține că:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Din redactarea acestui text de lege rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a patru cerințe, stipulate în mod expres, respectiv:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți, de către instanța de judecată, din oficiu, sau de procuror în cauzele la care participă;

- excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., prin apărător, au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 250/2019;

Potrivit art. 420 pct. 10 C. proc. pen. "Instanța se pronunță asupra tuturor motivelor de apel invocate".

Art. 386 alin. (1) C. proc. pen.:"Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 250/2019 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 500 din 20 iunie 2019 s-a statuat că "dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei".

Prin cererea de sesizare, recurentele au solicitat să se analizeze neconstituționalitatea art. 420 pct. 10 și art. 421 C. proc. pen., articole care reglementează instituția apelului, pe considerentul că, după apariția deciziei Curții Constituționale nr. 250/2019, s-a creat un conflict de legi, și anume, art. 386 alin. (1) intră în conflict cu dispozițiile art. 420 pct. 10 C. proc. pen., iar astfel se creează o procedură paralelă față de cea creată odată cu apariția deciziei Curții Constituționale.

În speța de față, Înalta Curte realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analizând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite doar primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: excepția a fost invocată de inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale din C. proc. pen. aflate în vigoare, prevederi care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a inculpatelor, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

În esență, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că motivarea cererii de sesizare nu reprezintă decât o critică a modului în care Decizia Curții Constituționale nr. 250/2019 poate fi aplicată atunci când schimbarea încadrării juridice se realizează de către instanța de apel. Astfel, susțin autoarele excepției, se creează un conflict între cele două norme juridice claritatea și previzibilitatea textelor de lege amintite, respectiv art. 420 și 421 C. proc. pen. intrând în conflict direct cu art. 386 C. proc. pen. în sensul dat de Decizia nr. 250/2019, nefiind apte să mai îndeplinească cerințele prevăzute de jurisprudența europeana cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea normelor juridice sau a standardelor europene în materie de calitate a legii.

Având în vedere că nu s-a arătat care ar fi efectul unei eventuale soluții de admitere a excepției de neconstituționalitate, care ar fi rezultatul ei concret în prezenta cauză, Înalta Curte, constă că nu este îndeplinită ce-a de-a patra condiție și anume excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Or, după cum se poate observa, prin Decizia nr. 866/A din 18 septembrie 2020, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. S.R.L. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 și art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968 și achitarea inculpatei A. S.R.L. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481și art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Inculpatele consideră că aceste texte sunt neconstituționale, în condițiile în care art. 377 alin. (4) C. proc. pen. este identic din punct de vedere al formulării cu art. 386 C. proc. pen.

În motivarea cererii s-a arătat că aceste prevederi legale sunt neconstituționale în sensul în care nu limitează momentul până la care pot fi invocate, iar, în situația în care această schimbare de încadrare juridică se produce în faza de judecata a apelului (ultimul grad de jurisdicție) nu se prevede care sunt garanțiile procesuale asigurate inculpatului, cu referire la dublul grad de jurisdicție. Se arată că în lipsa unor astfel de garanții, devin neconstituționale dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b). C. proc. pen. în măsura în care nu prevăd asigurarea dublului grad de jurisdicție.

Analizând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că și în privința acestei cereri nu este îndeplinită ultima condiție prevăzută de lege pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională, și anume excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că dispozițiile legale a căror constituționalitate se contestă nu au legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în cauză de vreme art. 377 alin. (4) C. proc. pen. vizează soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii iar inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L nu au recunoscut săvârșirea faptelor și nu au solicitat ca judecată să aibă loc potrivit acestei proceduri.

Or, așa cum s-a arătat, excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, astfel că invocarea ei impune justificarea unui interes, iar stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conținutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurentele inculpate în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepțiile invocate nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale a României și a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentele inculpate vor fi obligate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curții Constituționale a României și a dispozițiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2020.

GGC - CL