ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de predare a persoanei solicitate A., formulată de autoritățile judiciare din Estonia și s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare nr. 1-20-6433 emis de Curtea Județeană Harju Estonia, în data de 18.09.2020, față de persoana solicitată A. .
S-a dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Estonia, cu condiția respectării regulii specialității, până la soluționarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, nr. 4139/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și nr. 3647/D/P/2019 al DIICOT - Structura Centrală, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare din Estonia, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 1012 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reținut că, la data de 01.10.2020, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.09.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Estonia față de cetățeanul român A., subsecțiunea 1572 alin. (1), art. 217 alin. (2), (2) și art. 213 alin. (2), (3) și 4), toate din C. pen. estonian, pentru a aprecia cu privire la luarea măsurii arestării și predării persoanei solicitate.
Totodată, prin sesizarea formulată s-a arătat că împotriva numitului A. nu s-a luat măsura reținerii, întrucât acesta este cercetat, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals informatic în formă continuă, prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuă, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și se află în prezent încarcerat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 10, secția 19 Poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
De asemenea, în situația în care urmează să se aprecieze cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a precizat că în adresa de trimitere a mandatului european de arestare, autoritățile judiciare estone au menționat că solicită predarea temporară a numitului A. în vederea efectuării urmăririi penale.
S-a mai menționat că persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu, avocat B., din cadrul Baroului București, motiv pentru care, la finalizarea acestei proceduri, urmează să se aibă în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 rep. rap. la art. 275 alin. (6) C. proc. pen. și art. 8 alin. (3) din Protocolul comun pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciului de asistență juridică încheiat la data de 14 februarie 2020.
Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reținut, că acesta se referă la un total de 4 infracțiuni, astfel:
Pregătirea de infracțiuni informatice/legate de criminalitatea informatică (subsecțiunea 2161 (1) din C. pen.)
A. este suspectat în fapt că, împreună și în mod coordonat cu C. și D., a comis pregătirea de infracțiune informatică, de ex. infracțiunea clasificată în conformitate cu subsecțiunea 2161 (1) din C. pen.. În detaliu, în perioada 23 februarie 2019 - 23.08.2020, au trimis în cursul a cel puțin 61 de valuri de atac de tip phishing în comun și coordonat, de ex. de către un grup, e-mailuri de phishing la adresele de e-mail și mesaje SMS la numerele de telefon ale clienților băncilor, care imitau notificările băncilor care operează pe teritoriul Republicii Estonia, de ex. E., F., G. și H.. Prin intermediul mesajelor de phishing, suspecții au obținut și intrat în posesia unor ID-uri de utilizator, parole SMART-ID și Mobile-ID-uri ale conturilor bancare online ale clienților băncilor care operează în Estonia. Prin intermediul instrumentelor de protecție phishing a fost posibilă crearea de conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID pentru 29 de clienți ai băncii și obținerea accesului la conturile bancare online ale clienților, precum și efectuarea de transferuri de bani din conturile bancare online ale clienților.
Utilizarea ilegală a identității altei persoane (subsecțiunea 1572 (1) din C. pen.)
A. este suspectat și de săvârșirea de infracțiuni clasificate în conformitate cu subsecțiunea 1572 (1) din C. pen. sau de utilizarea ilegală intenționată a identității unei altei persoane. Și anume, în fapt, suspectul împreună cu C. și D., a folosit în perioada 11.04.2019 - 15.06.2019, datele a douăzeci și nouă de clienți permițând stabilirea identităților acestora și trimițându-le fără știrea clienților către sistemul I., iar acest fapt cu intenția de a se da drept clienți și a induce băncii percepția greșită că cei douăzeci și nouă de clienți ai băncii în cauză ar intra în relație contractuală cu I. și și-ar face conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID. Iar, în plus, că au folosit, de asemenea, în perioada 23 februarie 2019 - 15.05.2020, instrumente de protecție a conturilor bancare online obținute prin phishing de la clienții băncilor care operează în Estonia (nume de utilizatori, parole Mobile-ID și Smart-ID) fără cunoștința și consimțământul celor din urmă, pentru a se conecta la conturile bancare online și a efectua transferuri de bani de acolo către conturile bancare aferente acestora. În cazul acestora din urmă, suspecții au folosit și livrat către sistemele bancare de internet ale băncilor date care permit identificarea clienților lor și au creat prin această înțelegere greșită a faptelor existente ideea că aceștia ar dori să se conecteze la conturile lor bancare online și să depună ordine de plată pentru transferuri de bani. Scopul utilizării și livrării instrumentelor de protecție obținute prin phishing de la victime era probabil să ascundă infracțiunile clasificate în temeiul articolelor 217 (2) 2) alt 3) și 213 (2) 3) și 4) din C. pen.
Obținerea ilegală a accesului la sisteme informatice (clauza 217 (2) 2) alternativ 3) din C. pen.)
A. este, de asemenea, suspectat în fapt că, în comun și de comun acord cu C. și D., a comis infracțiunea clasificată în temeiul clauzei 217 (2) 2) alt 3) din C. pen. sau a obținut acces ilegal la sisteme informatice, în timp ce accesul a fost obținut la un sistem informatic care conținea informații prescrise numai pentru uz oficial. În perioada 23 februarie 2019 - 15.05.2020, suspecții au intrat intenționat, prin intermediul instrumentelor de protecție de tip phishing, în conturile bancare ale clienților băncilor care operează în Estonia. În contul bancar al fiecărui client există cel puțin următoarele date prevăzute pentru utilizare oficială: date personale sensibile (Legea privind informațiile publice din Republica Estonia, în continuare - clauza 35 (1) 11) din API) și informații care conțin date cu caracter personal, dacă permiterea accesului la astfel de informații încalcă în mod semnificativ inviolabilitatea vieții private a persoanei vizate (clauza 35 (1) 12) din API) și secretul bancar (subsecțiunea 88 (1) din Legea instituțiilor de credit din Estonia).
Fraude informatice pe scară largă și efectuate de către un grup (clauzele 213 (2) 3) și 4) din C. pen.)
În plus, A. este suspectat că, în comun și în mod coordonat cu C. și D., a comis infracțiunea clasificată în temeiul clauzelor 213 (2) 3) și 4) din C. pen. sau a intenționat comiterea infracțiunii informatice aferente pe scară largă și în grup. Mai precis, în fapt, că suspecții au introdus în perioada 23 februarie 2019 - 16.05.2020, la formularele de ordine de plată ale conturilor bancare online ale clienților băncii, instrumentele de protecție obținute prin phishing de la aceștia fără știrea și consimțământul lor, cu scopul de a provoca daune materiale clienților băncilor și pentru a obține beneficii materiale. Pe baza faptelor stabilite până în prezent, suspecții au reușit să realizeze prin introducerea instrumentelor de protecție ilegale, fraude legate informatice în valoare de 53.004 euro și 38 eurocenți, de ex., în sensul subsecțiunii 121 (2) din C. pen.
În plus, prin introducerea mijloacelor de protecție ale clienților, suspecții au dat sistemelor bancare online ale băncilor ordinul de a efectua transferuri în valoare totală de 129.693 euro și 60 eurocenți, dar, din cauza intervenției active a băncilor, frauda aferentă a rămas neterminată în măsura dată, fie din anularea, blocarea sau revocarea transferului.
Au fost stabilite cel puțin 400 de victime în total în dosarul penal.
Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
În acord cu Ministerul Public, a apreciat ca autoritățile din Estonia au formulat o cerere de punere în executare a mandatului european de arestare și nu de predarea temporară întrucât nu exista o cerere expresă așa cum prevăd dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, "cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant".
Faptele pentru care se efectuează urmărirea penală în Estonia, față de persoana solicitată A., au corespondent în legea penală română, realizând elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 360 și urm C. pen.
Sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 24- dubla incriminare, 26- gravitatea faptei și 36 - îndeplinirea condițiilor de fond și forma ale cererii de extrădare din Legea nr. 302/2004, dar persoana solicitata A. este cercetata, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals informatic în formă continuă, prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuă, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și se află în prezent încarcerata în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 10, secția 19 Poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, existând un motiv de amânare a predării către autoritățile judiciare din Estonia până la finalizarea definitivă a acestei cauze penale/sau executarea pedepsei în caz de condamnare .
Curtea, în procedura mandatului european de arestare nu are posibilitatea sa analizeze materialul probator existent în dosarul statului solicitant, dar în cererea autorităților din Estonia nu se specifica ca faptele sunt săvârșite pe teritoriul României. Chiar daca acest aspect s-ar confirma refuzul de executare este o opțiune pentru autoritatea judiciară română de executare care "poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".
Împotriva Sentinței penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a formulat prezenta contestație contestatorul persoană solicitată A..
Prin motivele formulate în scris, în esență, s-a solicitat admiterea contestației formulate și respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare estoniene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis pe numele său întrucât fapta pentru care autoritățile estoniene solicită predarea sa a fost săvârșită pe teritoriul României și are strânsă legătură cu fapta ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al DIICOT, Structura centrală, fiind practic aceeași faptă, doar părțile vătămate fiind diferite.
În acest sens, a arătat că pot fi reținute motivele facultative de refuz a executării mandatului prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) și e) din Legea nr. 302/2004, făcând referire la faptul că mandatul european de arestare se referă la posibile infracțiuni săvârșite pe teritoriul României.
Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;
În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare la data de 22.09.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Estonia, acesta fiind urmărit pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de pregătire de infracțiuni informatice/legate de criminalitatea informatică, utilizarea ilegală a identității altei persoane, obținerea ilegală a accesului la sisteme informatice și fraude informatice pe scară largă și efectuate de către un grup, prev. de subsecțiunea 2161 alin. (1), subsecțiunea 1572 alin. (1), art. 217 alin. (2), (2) și art. 213 alin. (2), (3) și 4), toate din C. pen. estonian.
În speță, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării și predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.
Înalta Curte constată că sunt respectate dispozițiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare și prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză .
De asemenea, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare regăsindu-se pe lista celor 32 de infracțiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări (pct. 11 și 20), precum și cele prevăzute de art. 26 privind gravitatea faptei și art. 36 privind condițiile de fond și de formă ale cererii statului emitent.
În ceea ce privește motivele de contestație invocate de către apărare, respectiv motivele de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) și lit. e) din Legea nr. 302/2004, instanța constată că acestea sunt facultative și nu conduc instanța la concluzia că este necesar refuzul executării mandatului de arestare.
Astfel, referitor la primul motivul invocat, se constată că art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/004 prevede că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.
Or, chiar dacă în cauză apărătorul contestatorului a subliniat faptul că acesta este cetățean român, trăiește în România și nu dorește a fi predat autorităților estoniene, se constată că mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță, ci în scopul efectuării urmăririi penale.
În ceea ce privește motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 prin care se poate refuza executarea atunci când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României se constată că, din descrierea faptei și mențiunile din mandatul european de arestare rezultă că nu s-a stabilit cu certitudine că persoana solicitată s-ar fi aflat pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei, precizându-se doar că "există motive pentru a se suspecta că infracțiunile au fost comise în afara teritoriului estonian, probabil pe teritoriul Republicii România și de către cetățenii români, dar împotriva cetățeanului estonian sau împotriva persoanei juridice înregistrate în Estonia" .
În consecință, analizând dispozițiile legale sus-menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate și, deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităților judiciare estoniene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare din data de 22.09.2020.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanță a dispus amânarea predării către autoritățile judiciare din Estonia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, până la soluționarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, nr. 4139/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și nr. 3647/D/P/2019 al DIICOT - Structura Centrală, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.