ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.09.2020 de către Biroul Procurorului General al Republicii Estonia, față de persoana solicitată A.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus amânarea predării persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare din Republica Estonia, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice iar, în caz de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție, până la punerea în libertate, ca urmare a liberării condiționate, sau până la executarea pedepsei la termen.

A luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

A constatat că persoana solicitată a înțeles să se prevaleze de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data la care au încetat motivele care au justificat amânarea predării.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I Penală a reținut că în privința persoanei solicitate A., Biroul Procurorului General al Republicii Estonia a emis la data de 22 septembrie 2020 un mandat european de arestare, în baza Mandatului de arestare nr. 1-x-xx (procedura de referință nr. x) a Curții Județene Harju din Republica Estonia, pentru săvârșirea unui număr total de patru infracțiuni, respectiv: pregătirea de infracțiuni informatice/legate de criminalitatea informatică, prev. de subsecțiunea nr. 2161 (1); utilizarea ilegală a identității altei persoane, prev. de subsecțiunea nr. 1572 (1); obținerea ilegală a accesului la sisteme informatice, prev. de art. 217 (2) alin. (2) și (3) și fraude informatice pe scară largă și efectuate de către un grup, prev. de art. 215 (2) alin. (3) și (4), toate din C. pen. al Republicii Estonia.

În sarcina persoanei solicitate a fost reținută, în cuprinsul mandatului european de arestare, următoarea situație de fapt:

"Pregătirea de infracțiuni informatice/legate de criminalitatea informatică (subsecțiunea 2161 (1) din C. pen.)

A. este suspectat în fapt că, împreună și în mod coordonat cu B. și C., a comis pregătirea de infracțiune informatică, de ex. infracțiunea clasificată în conformitate cu subsecțiunea 2161 (1) din C. pen.. În detaliu, în perioada 23 februarie 2019 - 23 august 2020, au trimis în cursul a cel puțin 61 de valuri de atac de tip phishing în comun și coordonat, de ex. de către un grup, e-mailuri de phishing la adresele de e-mail și mesaje SMS la numerele de telefon ale clienților băncilor, care imitau notificările băncilor care operează pe teritoriul Republicii Estonia, de ex. D., E., F. și G.. Prin intermediul mesajelor de phishing, suspecții au obținut și intrat în posesia unor ID-uri de utilizator, parole SMART-ID și Mobile-ID-uri ale conturilor bancare online ale clienților băncilor care operează în Estonia. Prin intermediul instrumentelor de protecție phishing a fost posibilă crearea de conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID pentru 29 de clienți ai băncii și obținerea accesului la conturile bancare online ale clienților, precum și efectuarea de transferuri de bani din conturile bancare online ale clienților.

Utilizarea ilegală a identității altei persoane (subsecțiunea 1572 (1) din C. pen.)

A. este suspectat și de săvârșirea de infracțiuni clasificate în conformitate cu subsecțiunea 1572 (1) din C. pen. sau de utilizarea ilegală intenționată a identității unei altei persoane. Și anume, în fapt, suspectul împreună cu B. și C., a folosit, în perioada 11 aprilie 2019 - 15 iunie 2019, datele a douăzeci și nouă de clienți permițând stabilirea identităților acestora și trimițându-le fără știrea clienților către sistemul H., iar acest fapt cu intenția de a se da drept clienți și a induce băncii percepția greșită că cei douăzeci și nouă de clienți ai băncii în cauză ar intra în relație contractuală cu H. și și-ar face conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID. În plus, au folosit, de asemenea, în perioada 23 februarie 2019 - 15 mai 2020, instrumente de protecție a conturilor bancare online obținute prin phishing de la clienții băncilor care operează în Estonia (nume de utilizatori, parole Mobile-ID și Smart-ID) fără cunoștința și consimțământul celor din urmă, pentru a se conecta la conturile bancare online și a efectua transferuri de bani de acolo către conturile bancare aferente acestora, în cazul acestora din urmă, suspecții au folosit și livrat către sistemele bancare de internet ale băncilor date care permit identificarea clienților lor și au creat prin această înțelegere greșită a faptelor existente ideea că aceștia ar dori să se conecteze la conturile lor bancare online și să depună ordine de plată pentru transferuri de bani. Scopul utilizării și livrării instrumentelor de protecție obținute prin phishing de la victime era probabil să ascundă infracțiunile clasificate în temeiul art. 217 (2) 2) alt 3) și 213 (2) 3) și 4) din C. pen.

Obținerea ilegală a accesului la sisteme informatice (clauza 217 (2) 2) alternativ 3) din C. pen.)

A. este, de asemenea, suspectat în fapt că, în comun și de comun acord cu B. și C., a comis infracțiunea clasificată în temeiul clauzei 217 (2) 2) alt 3) din C. pen. sau a obținut acces ilegal la sisteme informatice, în timp ce accesul a fost obținut la un sistem informatic care conținea informații prescrise numai pentru uz oficial. În perioada 23.02.2019 - 15.05.2020, suspecții au intrat intenționat, prin intermediul instrumentelor de protecție de tip phishing, în conturile bancare ale clienților băncilor care operează în Estonia. În contul bancar al fiecărui client există cel puțin următoarele date prevăzute pentru utilizare oficială: date personale sensibile (Legea privind informațiile publice din Republica Estonia, în continuare - clauza 35 (1) 11) din API) și informații care conțin date cu caracter personal, dacă permiterea accesului la astfel de informații încalcă în mod semnificativ inviolabilitatea vieții private a persoanei vizate (clauza 35 (1) 12) din API) și secretul bancar (subsecțiunea 88 (1) din Legea instituțiilor de credit din Estonia).

Fraude informatice pe scară largă și efectuate de către un grup (clauzele 213 (2) 3) și 4) din C. pen.)

În plus, A. este suspectat că, în comun și în mod coordonat cu B. și C., a comis infracțiunea clasificată în temeiul clauzelor 213 (2) 3) și 4) din C. pen. sau a intenționat comiterea infracțiunii informatice aferente pe scară largă și în grup. Mai precis, în fapt, că suspecții au introdus în perioada 23.02.2019 - 16.05.2020, la formularele de ordine de plată ale conturilor bancare online ale clienților băncii, instrumentele de protecție obținute prin phishing de la aceștia fără știrea și consimțământul lor, cu scopul de a provoca daune materiale clienților băncilor și pentru a obține beneficii materiale. Pe baza faptelor stabilite până în prezent, suspecții au reușit să realizeze prin introducerea instrumentelor de protecție ilegale, fraude legate informatice în valoare de 53.004 euro și 38 eurocenți, de ex., în sensul subsecțiunii 121 (2) din C. pen.

În plus, prin introducerea mijloacelor de protecție ale clienților, suspecții au dat sistemelor bancare online ale băncilor ordinul de a efectua transferuri în valoare totală de 129.693 euro și 60 eurocenți, dar din cauza intervenției active a băncilor, frauda aferentă a rămas neterminată în măsura dată, fie din anularea, blocarea sau revocarea transferului."

În dosarul penal au fost stabilite, în total, cel puțin 400 de victime.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancționate de legea statului eston cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, fiind prevăzută în art. 97 punctul 11 din Legea nr. 302/2004, că toate faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a reținut că prin adresa nr. x/2019 din data de 29.09.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice a comunicat că persoana solicitată A. este cercetată, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., fals informatic în formă continuată, prev. de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic,în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1), (3) și 3 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și se află în prezent încarcerat în Centru de Reținere și Arestare Preventivă nr. 10, secția 19 Poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

Având în vedere că, în prezent, persoana solicitată A. este cercetată în Dosarul nr. x/2019 aflat în instrumentare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, Curtea a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care prevăd, că în situația în care o persoană solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar, în caz de condamnare a acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea ei în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A arătat că, în preambulul mandatului european de arestare se solicită predarea persoanei solicitate, menționându-se "de exemplu, temporar", această referire la predarea temporară nereprezentând o cerere fermă.

Împotriva Sentinței penale nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând în esență, admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității formulării căii de atac de către persoana solicitată A.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a contestației, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare (...)."

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 septembrie 2020 de către Biroul Procurorului General al Republicii Estonia, față de persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, potrivit cărora: "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic cauzei de față, Înalta Curte constată că sentința penală atacată a fost pronunțată la data de 1 octombrie 2020, astfel că termenul de 5 zile (de la pronunțare) în care persoana solicitată A. putea declara contestație împotriva Sentinței penale nr. 188/F din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a împlinit la data de 7 octombrie 2020.

În cauză, persoana solicitată a formulat contestație la data de 9 octombrie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (ștampilă plic - dosar contestație).

În consecință, calea de atac formulată de persoana solicitată A. la data de 9 octombrie 2020 a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen formulată de persoana solicitată, prin apărătorul ales, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac declarată după expirarea termenului prevăzut de lege este considerată ca fiind făcută în termen dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea privind calea de atac a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Astfel, se observă că, prin instituția repunerii în termen, legiuitorul a reglementat, în mod expres, condițiile în care se poate înlătura sancțiunea decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea acestuia.

În acest context, Înalta Curte constată că, aspectul invocat în susținerea cererii de repunere în termen, respectiv că persoana solicitată se afla în stare de arest preventiv, fiind astfel în imposibilitate de a lua la cunoștință de hotărârea atacată de pe portalul instanțelor de judecată, nu se circumscrie unor cauze temeinice de împiedicare în accepțiunea art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen., va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței nr. 188/F din data de 01 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorul persoană solicitată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 8 lit. e) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței nr. 188/F din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorul persoană solicitată.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM