ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2020

HOTĂRÂRE

16.06.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă la 13.09.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă, nr. x/13.06.2008, inclusiv accesorii, dispunând transmiterea dreptului de proprietate al acesteia către pârâta creditoare.

Prin sentința nr. 13564/2019 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016, în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor; cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.

Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, iar din susținerile acesteia, coroborate cu înscrisurile de la dosar, rezultă că domiciliul reclamantei este în comuna Suseni, sat Strâmbeni, jud. Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Costești.

Articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabilește competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din aceste dispoziții legale reiese că instanța are posibilitatea de a invoca din oficiu necompetența teritorială de ordine publică, iar din dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 rezultă că, în cazul cererilor având ca obiect constatarea stingerii obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor, competența teritorială este de ordine publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, care, prin sentința civilă nr. 354/2020 din 15 mai 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Costești, invocată de contestatoare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în materia dării în plată, Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite a prevăzut norme speciale de competență.

Astfel, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabilește competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului.

Potrivit verificărilor efectuate în aplicația DEPABD, dar și copiei actului de identitate, depusă de către contestatoare la dosar, aceasta are domiciliul activ în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, începând cu data de 18.12.2019.

De altfel, și imobilul care face obiectul dării în plată se află în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj.

Este adevărat că la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanței, domiciliul contestatoarei era în circumscripția Judecătoriei Costești, dar înainte de înregistrarea dosarului declinat la această instanță, contestatoarea și-a schimbat domiciliul, în prezent locuind în circumscripția de competență a primei instanțe învestite, respectiv Judecătoria Craiova.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. x/13.06.2008 și să se transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, către creditor.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, "în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. (2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul".

Așadar, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul debitorului, interpretare reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

Înalta Curte reține că Judecătoria Costești a fost sesizată cu soluționarea dosarului nr. x/2015 la 12 februarie 2020, dată la care, din probele de la dosarul cauzei, respectiv copia cărții de identitate a reclamantei și interogarea aplicației DEPABD, rezulta că domiciliul reclamantei este în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, începând cu data de 18.12.2019.

Astfel, în mod corect a reținut instanța Judecătoriei Costești că, față de dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, competența aparține Judecătoriei Craiova.

Instanța supremă constată că problema care a generat conflictul de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și efectul pe care această interpretare îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală. Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, "prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta".

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, instanța supremă reține că noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamanta nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului care, prin dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, a urmărit să asigure reclamanților accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc.

Astfel, instanța supremă reține că, deși la momentul înregistrării acțiunii la prima instanță sesizată, reclamanta figura cu domiciliul în comuna Suseni, sat Strâmbeni, jud. Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Costești, faptul că reclamanta a introdus acțiunea la Judecătoria Craiova, precum și faptul că imobilul în discuție era situat în municipiul Craiova, localitate în care ulterior reclamanta și-a stabilit și domiciliul legal, poate fi valorificat prin intermediul unei prezumții judiciare, în sensul că reclamanta avea domiciliul de fapt în Craiova.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.