ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1152/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 19 octombrie 2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. a se constata desființarea convenției de cesiune de părți sociale încheiată între acesta și pârât la data de 2 septembrie 2015, cuprinsă în Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC C. SRL autentificată de BIN D. cu nr. x din 2 septembrie 2015, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul Bihor prin Sentința nr. 96/LP din 16 mai 2017, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.; a constatat desființarea convenției de cesiune de părți sociale încheiată între A. și B. la data de 2 septembrie 2015, cuprinsă în Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC C. SRL autentificată de BIN D. cu nr. x din 2 septembrie 2015; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 363/C/2017-A din 21 noiembrie 2017, menținând în totalitate Sentința nr. 96/LP din 16 mai 2017, pronunțată de către Tribunalul Bihor; fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 363/C/2017-A din 21 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pârâtul B. a formulat recurs și cerere de repunere în termen, indicând art. 186 din C. proc. civ. și motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a formulat cerere de repunere în termen, precizând că a solicitat comunicarea deciziei pronunțate de Curtea Apel Oradea în acest dosar, având în vedere că această decizie nu i-a fost niciodată comunicată.

A mai susținut că la dosarul Curții de Apel Oradea se află dovada de comunicare a deciziei Curții de Apel Oradea către B., agentul procedural făcând mențiunea că s-a aflat în imposibilitatea comunicării actelor de procedură, pe care le-a returnat instanței emitente, întrucât adresa era incompletă și destinatarul era necunoscut, returnarea actelor fiind aprobată de către dirigintele oficiului poștal în 6 decembrie 2017.

Este adevărat, a susținut recurentul-pârât, că la dosarul Curții de Apel Oradea se află o dovadă de comunicare a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul x/2016 către B. la adresa din Oradea, str. x, decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul x/2016 fiind lăsată la cutia poștală.

Trebuie subliniat, a mai arătat recurentul-pârât, faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul x/2016 nu a fost comunicată la adresa sediului procedural ales din Oradea, str. x, adresă la care a fost comunicată însă singura citație din dosarul Curții de Apel Oradea cu obligația de a achita taxa de timbru de 6310 RON, după cum rezultă din dosarului Curții de Apel Oradea, dar și din minuta deciziei Curții de Apel Oradea din Dosarul x/2016 de la dosarului Curții de Apel Oradea.

Recurentul-pârât a susținut că, mai mult decât atât, la dosarul Curții de Apel Oradea se observă că noul avocat E. a formulat o cerere către Curtea de Apel Oradea în care a indicat faptul că reședința pârâtului din România este în Oradea, Str. x, jud. Bihor, motiv pentru care însăși Curtea de Apel Oradea a dispus în finalul deciziei pe care a pronunțat-o în Dosarul x/2016 ca aceasta să i se comunice la adresa din Oradea, Str. x, jud. Bihor (a se vedea în acest sens fila x de la dosarul Curții de Apel Oradea) omițând însă în mod inexplicabil să menționeze și apartamentul nr. x.

În esență, a susținut recurentul-pârât, o serie de factori - precum neindicarea de către instanța de judecată a adresei sale complete, ignorarea domiciliului procedural ales și luarea în considerare a domiciliului indicat de către adversarii săi, cu care anterior declanșării procesului avea o relație, inclusiv personală apropiată, locuind împreună cu mama acestora F. - au condus la necomunicarea deciziei pronunțate Curtea de Apel Oradea în Dosarul x/2016

Cu privire la nelegalitatea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul x/2016, s-au arătat următoarele:

Recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală deoarece: nu a clarificat natura juridică a acțiunii reclamantului, nestabilind dacă aceasta este o acțiune în constatare sau o acțiune în realizare; nu a clarificat în ce măsură acțiunea în constatare formulată de către reclamant este admisibilă; nu a stabilit în ce măsură hotărârea asociațiilor care incorporează cesiunea părților, este și ea desființată sau nu; nu a clarificat în ce măsură părțile au contractat sub o condiție suspensivă care trebuie îndeplinită într-un anumit termen, conform art. 1404 alin. (2) C. civ. nu s-a rezumat să constate neîndeplinirea condiției suspensive, conform art. 1404 alin. (4) C. civ. face o confuzie între desființarea obligației afectate de o condiție conform art. 1399 C. civ. și desființarea convenției care incorporează o asemenea condiție; aplică sancțiunea desființării convenției în contextul în care art. 1254 din C. civ. vorbește de desființarea contractului doar dacă acesta este lovit de nulitate; aplică sancțiunea desființării convenției în contextul în care art. 1554 alin. (1) din C. civ. vorbește de desființarea contractului ca urmarea rezoluțiunii; aplică sancțiunea desființării convenției în contextul în care art. 1557 C. civ. vorbește de desființarea contractului doar în cazul imposibilității de executare totale, definitivă ori temporare (la alin. (2) și privește o obligație contractuală importantă; nu a stabilit cauza convenției a cărei desființare a constatat-o și relația acesteia cu cesiunea acesteia din 18 iulie 2011.

Recurentul-pârât a susținut că fiecare din aceste motive se încadrează în motivele de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. și a subliniat că acestea sunt doar motive expuse în mod sintetic, deoarece decizia Curții de Apel Oradea pronunțată în Dosarul x/2016 nu i-a fost legal comunicată și nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acesteia, să își exercite dreptul la apărare, prin angajarea unui avocat care să studieze atent tot dosarul și toate înscrisurile care stau la baza raportului juridic de drept material care formează obiectul Dosarului x/2016

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant A. a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neindicarea hotărârii care se atacă, sau ca tardiv formulat, ori, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că cererii de recurs nu i-a fost atașată taxa judiciară de timbru și constatând că potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 taxa judiciară datorată este de 6.410,90 RON, s-a solicitat recurentului prin adresă, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciară de timbru în sumă de 6.430,90 de RON și 20 RON taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.

Împotriva cuantumului taxei judiciare de timbru recurentul B. a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2019 Înalta Curte,a respins ca nefondată cererea formulată de petentul B. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 03 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 25 iunie 2020, Înalta Curte a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții și a reținut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii ...".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6.430,9 RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin comunicarea existentă la dosar recurs.

De asemenea, constatând că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de B.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât chestiunea prealabilă invocată este întemeiată.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 32, 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 va anula recursul ca netimbrat.

Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimatul-reclamant A., urmează a se aplica dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a obliga recurentul-pârât la plata sumei de 5.950 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 363/C/2017 - A din 21 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-pârât B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON către intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM