ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.10.2015, reclamanta A. PFA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 19751/2.06.2015, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.04.2015. Prin Sentința civilă nr. 58 din 14 martie 2016, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. PFA, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii deoarece nu analizează punctual cele invocate de reclamantă ci se rezumă la a constata că lipsa documentelor contabile în original la data controlului reprezintă o neregulă care justifică respingerea acțiunii, fără luarea în considerare a celorlalte aspecte invocate în apărare. Procedând astfel, instanța de fond nu a motivat practic sentința, motiv pentru care se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. Dincolo de acest aspect, recurenta arată de ce se impune admiterea acțiunii pe fond, respectiv: lipsa documentelor în original nu reprezintă o neregulă de vreme ce intimata deține copii conforme cu originalul de pe întreaga documentație; factura nr. AR DEP 8703/25.02.2013 a fost prezentată în duplicat, ceea ce este suficient în aprecierea recurentei; modalitatea de efectuare a înregistrărilor în Registrul agricol al Primăriei Archis nu îi este imputabil deoarece înscrierile se efectuează de agentul agricol; planul de afaceri a fost integral realizat; achiziționarea unui teren agricol la suprapreț nu poate fi dovedită prin "informații culese de pe teren" rezilierea contractului de finanțare nu poate fi făcută în baza unor simple suspiciuni de neregulă ci trebuie să se întemeieze pe fapte concrete.

Prin întâmpinare, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 -

Recurenta A. PFA a indicat de drept motiv de casare pct. 6, pretinzând că hotărârea este nemotivată deoarece ia în considerare un singur aspect și neglijează toate celelalte apărări invocate de reclamantă. Înalta Curte constată însă că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care a fost respinsă acțiunea. Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație nu constituie automat motiv de casare a sentinței. Pentru a avea această consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părții, ceea ce nu este cazul în speță. 6. Într-adevăr, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și înregistrat sub nr. x/28.04.2015, a cărei anulare se cere, a fost întocmit în baza unei suspiciuni de neregulă, la sesizarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, în urma unei verificări atât documentare cât și pe teren. Suspiciunea privea posibilitatea existenței unor declarații false, inexacte sau incomplete în cuprinsul documentației care a stat la baza încheierii contractului de finanțare a proiectului privind instalarea recurentei în calitate de tânăr fermier la ferma vegetală din jud. Arad. În timpul controlului, recurentei i s-a solicitat să pună la dispoziția autorității de control originalul documentelor contabile (registre de încasări și plăți, facturi, chitanțe, etc.) necesare pentru verificarea menținerii eligibilității proiectului. Nici în timpul controlului și nici în timpul judecății în fața instanței de fond, recurenta nu s-a conformat, motiv pentru care Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 1, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1) și (2) din contractul de finanțare beneficiarul finanțării avea obligația să țină evidența contabilă și să permită accesul autorității de control la verificarea acesteia. Este adevărat că instanța de fond a avut în vedere acest singur aspect în motivarea respingerii acțiunii, dar el este un aspect esențial care, dacă este corect reținut, face de prisos luarea în considerare a altor apărări. Or, într-adevăr, pentru considerentele detaliat expuse atât de autoritatea de control (intimată în prezentul recurs) cât și de instanța de fond, recurenta avea obligația să țină evidența contabilă și să prezinte la cererea autorității originalul acesteia, mai ales în cadrul unui control având ca obiect suspiciunea de neregulă privind existența unor declarații false, inexacte sau incomplete în cuprinsul documentației care a stat la baza încheierii contractului de finanțare. Așadar, sentința Curții de Apel Timișoara nu este nemotivată ci cuprinde o motivare suficientă referitoare la un aspect esențial dedus judecății. 7. În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.