ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins propunerea formulată de autoritățile judiciare din Cipru de prelungire a măsurii arestării persoanei solicitate A., dispusă prin Sentința penală nr. 93/PI/2020 din data de 6 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93/PI din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Cipru cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Larnaca District Court, la data de 30 iunie 2020, în dosarul de referință Criminal Case Registry Larnaca x față de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 6 octombrie 2020 și până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen. administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Cipru.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 5 octombrie 2020, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, începând cu ora 20:36.

Astfel, Curtea de Apel Oradea a emis mandatul de arestare nr. x/2020 la data de 6 octombrie 2020 față de persoana solicitată A..

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 30 octombrie 2020, Biroul Național Interpol a înaintat instanței cererea autorităților judiciare din Cipru prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia până la data de 9 noiembrie 2020, când o escortă cipriotă ar urma să preia persoana solicitată.

În raport de această cerere, curtea a reținut cu titlu prealabil, că în Legea nr. 302/2004, republicată, nu a fost reglementată o procedură cu privire la prelungirea sau menținerea măsurilor preventive după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în temeiul unui mandat european de arestare.

Astfel, dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt aplicabile numai în cursul procedurilor desfășurate în primă instanța sau în fața instanței de control judiciar, natura mandatului european de arestare implicând o predare rapidă în temeiul cooperării loiale.

Conform art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea periodică a măsurii preventive vizează ipoteza în care, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112, menținerea arestării se impune în vederea predării, fiind avute în vedere situațiile anterioare rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în temeiul unui mandat european de arestare, nu și situațiile ivite ulterior acestui moment.

Or, fiind vorba de o măsură privativă de libertate, aceasta nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută, decât în condițiile legii, căci altfel, dreptul la libertate și siguranță este afectat.

În acest sens dispozițiile art. 9 C. proc. pen., prevăd că orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune doar în condițiile prevăzute de lege, iar când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligația de a dispune revocarea măsurii și, după caz, punerea în libertate a celui reținut sau arestat.

Pe de altă parte, conform art. 113 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Totodată, Curtea a mai reținut că Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede posibilitatea prelungirii măsurii preventive, arătându-se în cuprinsul dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată că în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Din cuprinsul datelor existente la dosar, prima instanță a apreciat că nu rezultă că fixarea datei de predare, ar fi fost determinată de existența împrejurărilor excepționale legate de declararea pandemiei privind Covid-19, autoritățile însărcinate cu predarea efectivă a persoanei solicitate trebuind să dea dovadă de diligențe sporite pentru ca termenele prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată să fie respectate.

Pe de altă parte, a arătat că fiind vorba de dispoziții care reglementează nu doar restrângeri ale libertății de mișcare, ci chiar privarea de libertate a unei persoane, existența împrejurărilor excepționale legate de declararea pandemiei privind Covid-19, nu justifică, pe considerentul lipsei unor dispoziții legale exprese, extinderea domeniului de aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 printr-o interpretare defavorabilă persoanei solicitate.

Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat contestație.

În esență, a solicitat, în temeiul art. 4251 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, admiterea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, desființarea încheierii atacate și în urma rejudecării, menținerea măsurii arestării în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 noiembrie 2020, până la data de 4 decembrie 2020, în raport de dispozițiile 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004.

În acest sens, a precizat că în raport de modul de reglementare a procedurii vizând executarea mandatului european de arestare, sunt aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a opinat că în situația de față există doar două limitări în ceea ce privește măsura arestării, respectiv, cea menționată la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 cu privire la durata maximă a măsurii și situația prevăzută de art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respectiv situația în care au fost depășite termenele maxime privind predarea.

Astfel, a arătat că în cauza de față nu este incidentă niciuna dintre cele două situații și se impune menținerea măsurii arestării în raport de faptul că prin Sentința penală nr. 93/2020 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin respingerea contestației, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare și predarea, care nu s-au realizat până în prezent, urmând a fi organizată o escortă de autoritățile judiciare din Cipru la data de 9 noiembrie 2020.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 30 octombrie 2020, Biroul Național Interpol a înaintat instanței cererea autorităților judiciare din Cipru prin care s-a solicitat, luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia până la data de 9 noiembrie 2020, când o escortă cipriotă ar urma să preia persoana solicitată.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat eronat dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind termenul maxim de predare, apreciind că, Legea nr. 302/2004 nu prevede posibilitatea prelungirii măsurii preventive, ci doar că în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Evaluând încheierea contestată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată caracterul nelegal al acesteia, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, iar prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine.

Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.

Deși, Legea nr. 302/2004 nu prevede expres posibilitatea prelungirii măsurii preventive dispuse pentru a putea proceda la predarea persoanei solicitate, totuși, contrar aprecierilor instanței de fond, Înalta Curte constată că din coroborarea dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și 11 teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că există un mecanism de control al măsurii preventive între momentul pronunțării sentinței penale și până la predarea efectivă, și anume menținerea acestei măsuri, altfel nu s-ar putea asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Cipru constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin încheierea contestată, în mod eronat, a dispus punerea acesteia în libertate, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se constată că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este în concordanță și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 că "autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră" (Cauza C 640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă, astfel cum a fost stabilită în jurisprudența constantă a Curții, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenței manifestate de autoritățile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Prin urmare, în contextul pandemic actual, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive independente de voința autorităților solicitate, respectiv solicitante, motive care se circumscriu împrejurărilor relevate anterior, iar durata detenției persoanei solicitate nu are un caracter excesiv, fiind, totodată, inferioară limitei maxime prevăzute de lege.

În raport de această concluzie devin aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum au fost redate mai sus, iar în contextul anterior descris, persoana solicitată aflându-se în executarea mandatului european de arestare în vederea predării, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile italiene.

Așadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Încheierii din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Va desființa încheierea penală atacată și rejudecând, va dispune:

Va admite propunerea formulată de autoritățile judiciare din Cipru de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A. dispusă prin Sentința penală nr. 93/PI/2020 din 6 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 5 noiembrie 2020 până la data de 9 noiembrie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Încheierii din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Desființează încheierea penală atacată și rejudecând, dispune:

Admite propunerea formulată de autoritățile judiciare din Cipru de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A. dispusă prin Sentința penală nr. 93/PI/2020 din 6 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 5 noiembrie 2020 până la data de 9 noiembrie 2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.

GGC - CL