ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Cipru cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Larnaca District Court, la data de 30 iunie 2020, în dosarul de referință Criminal Case Registry Larnaca CID x față de persoana solicitată A. [cetățean român posesoare a cărții de identitate seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Cluj- Napoca, la data de 15 ianuarie 2016, în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare].

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 6 octombrie 2020 și până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Cipru.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca predarea să se realizeze în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 5 octombrie 2020, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, începând cu ora 20:36.

Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Cipru, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic, înșelăciune și spălare de bani.

S-a constatat că în conținutul mandatului european de arestare au fost arătat următoarea situație de fapt: în data de 31 octombrie 2018, ora 17:00, s-a depus o plângere la Larnaca CID de către B. (ID: x), proprietarul companiei C. și D. (ID: x), proprietar al companiei E., cum că au fost înșelați pe internet, rezultând pentru compania C. pierderea sumei de 13.745,69 euro.

În special compania E., în calitate de agent de distribuție pentru compania C., a comandat în numele celei de-a doua companii, în data de 31 august 2018 mărfuri legate de articole de bucătărie și echipament hotelier de la F. din China, în valoare totală de 27.139,56 USD.

Comunicarea dintre companiile E. și F. s-a realizat prin poșta electronică. F. a utilizat următoarele adrese de e-mail: x. În data de 08 octombrie 2018, o persoană necunoscută a întrerupt comunicarea prin e-mail-uri dintre cele două companii și a trimis un mesaj prin adresa de e-mail x către compania E., informându-i că, contul bancar al companiei F. se schimbase și că detaliile noului cont al companiei sunt următoarele: Beneficiar: F., NR. IBAN: x, COD SWIFT: x, COD SCURT:60-03-30, Adresa bancară: x. Directorul companiei E., D., nu a sesizat înlocuirea cuvântului F. cu cuvântul welbery în adresa de e-mail, și anume înlocuirea literei i cu lit. l), informându-l în consecință pe B. că plata celei de-a doua tranșe cu privire la comandă a fost transferată în contul bancar menționat mai sus în loc de contul bancar normal al companiei. Prin urmare, în data de 12 octombrie 2018, B. a transferat din acest cont bancar cu următoarele detalii - nume bancă: G., nume: C., număr cont: x, suma de 13.745,69 euro (11678,36 GBP (lire sterline) în contul bancar menționat mai sus.

În data de 30 octombrie 2018, compania F. i-a contactat pe reclamanți, informându-i că așteaptă plata și astfel reclamanții au realizat frauda care a fost comisă în detrimentul lor. În aceeași zi, B. a informat G. of Greece (Cipru) care a făcut toți pașii necesari pentru a anula transmiterea de bani, fără ca acest lucru să fie posibil.

În data de 31 ianuarie 2019 și 24 octombrie 2019, Ordine Europene de Anchetă au fost trimise către Regatul Unit și ca urmare a investigațiilor făcute de autoritățile din Regatul Unit s-a descoperit că persoana căutată deține contul bancar către care s-a făcut transferul și că în aceeași zi, și anume în data de 12 octombrie 2018, ea a transferat suma de 11090 GBP într-un alt cont bancar care îi aparține tot ei. Mai mult, între 15 octombrie 2018 și 22 octombrie 2018 și cu trei ocazii diferite, persoana solicitată a retras suma rămasă.

Curtea a arătat că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Cipru, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

S-a susținut că în temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Curtea a mai arătat că potrivit Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Prima instanță a constatat că infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare (fals informatic, înșelăciune și spălare de bani) fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și dă loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

De asemenea, s-a arătat că din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată, constatându-se că este îndeplinită și condiția ca acesta să indice existența unui mandat de arestare național pe care mandatul european de arestare se întemeiază. În acest sens, s-a menționat că mandatul european de arestare se întemeiază pe mandatul de arestare preventivă din data de 23 aprilie 2020 emis de Larnaca District Court.

Curtea a mai susținut că această condiție se impune a fi analizată având în vedere decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Aurel Bob-Dogi (C-241/15).

Totodată, s-a arătat că la termenul din 6 octombrie 2020, persoana solicitată A., întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Cipru și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.

Raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea nu a reținut incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a apreciat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat, în termen legal, contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, respingerea cererii privind executarea mandatului european de arestare, întrucât nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Ciprului și nu recunoaște săvârșirea faptelor de care a fost acuzată de către autoritățile judiciare cipriote.

În subsidiar a solicitat amânarea predării, pentru a-și putea pregăti apărarea și pentru a le asigura copiilor venituri pentru perioada în care va fi predată în Cipru. În măsura amânării predării, contestatoarea a solicitat înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură mai ușoară.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții legale, se constată că la data de 30 iunie 2020 a fost emis un mandat european de arestare de către Larnaca District Court în dosarul nr. x/2018, în baza mandatului de arestare emis la data de 23 aprilie 2020, de către judecătorul de judecătorul districtual din cadrul Larnaca District Court, în vederea cercetării persoanei solicitate A. pentru săvârșirea unui număr de trei infracțiuni sancționate de legislația cipriotă, după cum urmează:

- fals informatic prev. de art. 10 din Legea 22/III/2004;

- înșelăciune, prev. de art. 297-298 C. pen. cipriot;

- spălare de bani, prev. de art. 3, 4 și 5 din Legea nr. 188/I/2007.

În fapt, autoritățile judiciare din Cipru au reținut că în data de 31 octombrie 2018, ora 17:00, s-a depus o plângere la Larnaca CID de către B. (ID: x), proprietarul companiei C. și D. (ID: x), proprietar al companiei E., cum că au fost înșelați pe internet, rezultând pentru compania C. pierderea sumei de 13.745,69 euro.

În special compania E., în calitate de agent de distribuție pentru compania C., a comandat în numele celei de-a doua companii, în data de 31 august 2018 mărfuri legate de articole de bucătărie și echipament hotelier de la F. din China, în valoare totală de 27.139,56 USD. Comunicarea dintre companiile E. și F. s-a realizat prin poșta electronică. F. a utilizat următoarele adrese de e-mail: x. În data de 08 octombrie 2018, o persoană necunoscută a întrerupt comunicarea prin e-mail-uri dintre cele două companii și a trimis un mesaj prin adresa de e-mail x către compania E., informându-i că, contul bancar al companiei F. se schimbase și că detaliile noului cont al companiei sunt următoarele: Beneficiar: F., NR. IBAN: x, COD SWIFT: x, COD SCURT:60-03-30, Adresa bancară: x. Directorul companiei E., D., nu a sesizat înlocuirea cuvântului F. cu cuvântul welbery în adresa de e-mail, și anume înlocuirea literei i cu lit. l), informându-l în consecință pe B. că plata celei de-a doua tranșe cu privire la comandă a fost transferată în contul bancar menționat mai sus în loc de contul bancar normal al companiei. Prin urmare, în data de 12 octombrie 2018, B. a transferat din acest cont bancar cu următoarele detalii - nume bancă: G., nume: C., număr cont: x, suma de 13.745,69 euro (11678,36 GBP (lire sterline) în contul bancar menționat mai sus.

În data de 30 octombrie 2018, compania F. i-a contactat pe reclamanți, informându-i că așteaptă plata și astfel reclamanții au realizat frauda care a fost comisă în detrimentul lor. În aceeași zi, B. a informat G. of Greece (Cipru) care a făcut toți pașii necesari pentru a anula transmiterea de bani, fără ca acest lucru să fie posibil.

În data de 31 ianuarie 2019 și 24 octombrie 2019, au fost trimise Ordine Europene de Anchetă către Regatul Unit și ca urmare a investigațiilor făcute de autoritățile din Regatul Unit s-a descoperit că persoana căutată deține contul bancar către care s-a făcut transferul și că în aceeași zi, și anume în data de 12 octombrie 2018, ea a transferat suma de 11090 GBP într-un alt cont bancar care îi aparține tot ei. Mai mult, între 15 octombrie 2018 și 22 octombrie 2018 și cu trei ocazii diferite, persoana solicitată a retras suma rămasă.

Înalta Curte reține că faptele pentru care se solicită predarea sunt sancționate de legea statului cipriot cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este de 5 ani închisoare, respectiv 14 de ani închisoare, astfel că infracțiunile ce fac obiectul mandatului european de arestare (fals informatic, înșelăciune și spălare de bani) sunt incluse în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări. De asemenea, se constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Cipru îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind îndeplinite cu precădere condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, indicarea existenței unui mandat de arestare preventivă, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

În cauză, se constată că mandatul european de arestare cuprinde descrierea împrejurărilor comiterii faptei legate de timp și loc, fiind respectate dispozițiile legale anterior menționate.

Susținerile persoanei solicitate A. în sensul că nu a săvârșit faptele reclamante în mandatul european de arestare, întrucât nu a fost niciodată prezentă pe teritoriul statului cipriot, constituie apărări pe fondul cauzei, care se află în competența exclusivă a autorităților judiciare emitente.

De asemenea, se constată că în cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile cipriote a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Acordarea posibilității persoanei solicitate să-și pregătească apărarea față de acuzațiile autorităților judiciare cipriote, astfel încât aceasta să-și poată dovedi nevinovăția, nu reprezintă un motiv obligatoriu sau opțional de refuz din cele prevăzute de textul de lege menționat.

Totodată, invocarea împrejurărilor legate de situația familială, respectiv că are copii minori, pe care trebuie să îi pregătească pentru perioada lungă ce va urma în cazul în care va fi predată autorităților cipriote, să se asigure că îi lasă în grija cuiva și că le asigură un mijloc de supraviețuire, nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv că predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia și nu impun amânarea predării.

În ceea ce privește solicitarea contestatoarei privind înlocuirea arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte amintește că din coroborarea dispozițiilor art. 104 alin. (6) și art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

În consecință, constatând că luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată este legală, fiind dispusă în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, respectiv în vederea predării efective către autoritățile judiciare din Cipru și că durata acestei măsuri provizorii nu a depășit durata totală de 180 zile prevăzută de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată (persoana solicitată a fost reținută la data de 5 octombrie 2020 și arestată la data de 6 octombrie 2020 pe o durată de 30 de zile), solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării provizorii este nefondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2020.

GGC - CL