ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința dosarului nr. x/2021/53 din data de 12 aprilie 2022, emis de Judecătoria Raională Sopron - Ungaria, față de persoana solicitată A., în prezent, arestat provizoriu în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare.

S-a constat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09 iunie 2022 și până la data de 08 iulie 2022, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cetățeanul român este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen., administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 29.05.2022, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022, începând cu ora 21:35, iar prin încheierea penală nr. 26/IP/2022 din data de 30 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30 mai 2022 până la data de 13 iunie 2022, inclusiv.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin sesizarea înregistrată la data de 30 mai 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere prin care s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore a persoanei solicitate A., începând cu data de 29 mai 2022, ora 21:35, procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 29 mai 2022, procesul-verbal privind audierea și identificarea prin videoconferință, folosind aplicația x, informarea încheiată la data de 29 mai 2022 privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, emise în dosarul nr. x/2022, precum și procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate întocmit la data de 29 mai 2022, fișa de cazier judiciar, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului Sirene Ungaria, precum și copia mandatului european de arestare emis în limba maghiară de către autoritățile judiciare din Ungaria, solicitându-se în conformitate cu dispozițiile articolului 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile în vederea predării acestuia către autoritățile judiciare maghiare.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 26/IP/2020 din data de 30 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30 mai 2022 până la data de 13 iunie 2022, inclusiv

La data de 06 iunie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare în limba maghiară emis de către autoritățile judiciare din Ungaria, precum și traducerea acestuia în limba română.

Examinând cererea formulată, Curtea a reținut următoarele:

Pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare maghiare în vederea efectuării urmăririi penale pentru comiterea a 9 infracțiuni, respectiv agresiune sexuală, prev. de art. 196 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); tentativă la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 164 alin. (1), alin. (3) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); hărțuire, prev. de art. 222 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); hârțuire prev. de art. 222 alin. (1), alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 339 alin. (1) din C. pen. maghiar (2 acte infracționale); vătămare corporală ușoară, prev. de art. 164 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. maghiar (2 acte infracționale) și hărțuire prev. de art. 222 alin. (1) din C. pen. maghiar (1 act infracțional).

S-a reținut în fapt că, începând cu data de 13 februarie 2016, persoana solicitată A. a hărțuit atât personal cât și telefonic persoana vătămată B., cu care a trăit ca parteneri de viață, din aprilie 2006 până în iulie 2015, încercând să ia legătura cu aceasta fără voința ei, respectiv în data de 26.03.2016 a țipat la aceasta și a aruncat o bucată de lemn în direcția ei; în perioada 03.04.2016 - 04.04.2016 a sunat-o de mai multe ori și i-a trimis 98 de SMS-uri; la data de 17.04.2016 s-a prezentat din nou la locuința persoanei vătămate și l-a îmbrâncit pe numitul C., aplicându-i lovituri în cap, obraz, ceafă și gât, acesta suferind contuzie nazală, leziune ce a necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijiri medicale; în data de 31.07.2016 a sărit gardul casei persoanei vătămate B. și a pătruns prin efracție în incinta locuinței, de unde aceasta a reușit să scape anunțând poliția, ulterior persoana solicitată a pătruns din nou în locuință și a amenințat-o pe aceasta că îi taie gâtul, că-i distruge casa și că le desfigurează pe ea și pe fiica acesteia; în martie - aprilie 2016 și respectiv în aprilie - mai 2016 a întreținut relații sexuale cu minora D. în vârstă de 17 ani, cunoscând că aceasta are mai puțin de 18 ani, iar la data de 18.12.2016 a pătruns prin efracție în domiciliul persoanei vătămate B. pe care a agresat-o și a amenințat-o că îi va tăia gâtul atât ei cât și fiicei și nepoatei acesteia.

Curtea a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza pașaportului nr. x emis de autoritățile maghiare și a fișei de cazier judiciar, în prezența avocatului din oficiu, E., din cadrul Baroului Bihor, i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări (în cuprinsul mandatului european de arestare fiind bifate infracțiunile de exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă și viol).

Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat, totodată, că este îndeplinită și condiția ca acesta să indice existența unui mandat de arestare național pe care mandatul european de arestare se întemeiază, arătându-se că este vorba de mandatul național de arestare nr. B.x/2021/51 emis la data de 04 aprilie 2022, de Judecătoria Raională Sopron din Ungaria.

Această ultimă condiție s-a impus a fi analizată, având în vedere Decizia nr. C-241/15 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza Aurel Bob-Dogi.

La termenul de judecată din data de 09 iunie 2022, s-a procedat și la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare maghiare, aspect consemnat în declarația atașată la dosarul cauzei.

Curtea a mai reținut că refuzul de a-și da consimțământul la predare nu s-a bazat pe existența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, fiind motivat de împrejurarea că nu ar fi comis faptele de care este acuzat, dorind să fie cercetat prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, cu prezența sa într-un alt stat membru, fie România, fie Franța (Strasbourg) fie Austria (Viena), cereri incompatibile cu procedura de executare a mandatului european de arestare, care prevede, în caz de admitere a solicitării statului emitent, doar predarea pe teritoriul respectivului stat.

De altfel, poziția persoanei solicitate cu privire la consimțământul la predare, a fost una oscilantă, la termenul de judecată din 30.05.2022, a arătat fie că nu este de acord cu predarea, fie că este de acord, cu condiția de a primi garanții că nu i se va întâmpla nimic rău, la termenul de judecată din 09.06.2022 exprimându-și refuzul de a fi predat.

Pe de altă parte, în condițiile în care mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, nu s-a impus analiza suplimentară a situației prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în analiza proprie a curții, nu s-a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17.06.2022, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 21.06.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale parchetului asupra contestației de față, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, iar conform art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale ori executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În prezenta cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate A., cetățean român și maghiar, se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis la data de 04.04.2022 de către autoritățile judiciare maghiare, în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea a 9 infracțiuni, respectiv agresiune sexuală, prev. de art. 196 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); tentativă la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 164 alin. (1), alin. (3) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); hărțuire, prev. de art. 222 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); hărțuire prev. de art. 222 alin. (1), alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracțional); tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 339 alin. (1) din C. pen. maghiar (2 acte infracționale); vătămare corporală ușoară, prev. de art. 164 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. maghiar (2 acte infracționale) și hărțuire prev. de art. 222 alin. (1) din C. pen. maghiar (1 act infracțional).

În ceea ce privește natura și încadrarea juridică a faptelor, Înalta Curte constată că infracțiunile reținute în fapt în sarcina persoanei solicitate astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare și redate în cuprinsul hotărârii atacate, se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, situație în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În cauza de față, durata maximă a pedepsei rezultante care poate fi aplicată pentru infracțiunile presupus săvârșite de contestator este închisoare de 7 ani și 6 luni.

Totodată, infracțiunile de exploatarea sexuală a copiilor, de vătămare corporală gravă și de viol pentru care contestatorul A. este cercetat, printre altele, de autoritățile judiciare maghiare și pentru care se solicită predarea lui în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de faptele care dau loc la predare prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De altfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate de autoritățile maghiare își găsesc corespondentul în legislația penală română (infracțiunile de pornografie infantilă, prev. de art. 374 din C. pen., de viol, prev. de art. 218 din C. pen. și de vătămarea corporală, prev. de art. 194 din C. pen.).

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din același act normativ, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Astfel, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor cercetate în Ungaria, instanța de fond a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea aspectului invocat de persoana solicitată ca și potențial motiv de refuz la predare, respectiv, lipsa vinovăției sale în comiterea faptelor anchetate de autoritățile judiciare maghiare, instanța de fond a constatat în mod just că acesta nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică.

Or, în cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenta de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Ungaria, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, reținând, în baza propriului examen, și că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În atare condiții, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașteri și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte constată că cererea persoanei solicitate de a-i fi înlocuit arestul provizoriu cu o măsură mai blândă nu este fondată.

Astfel, în cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) din C. proc. pen., dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM