ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 595 din 5 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 50 și art. 583 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 84 din C. pen. din 1969, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cererii de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată intimatului A., prin Decizia nr. 478/A din data 28 martie 2018, în favoarea Curții de Apel București.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 iunie 2018 sub nr. x/2018, petentul B. a solicitat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată intimatului A. prin Sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017, astfel cum aceasta a fost modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curții de Apel București.

În motivare, petentul a arătat că, prin decizia penală menționată intimatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Totodată, prin aceeași decizie, instanța a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe intimatul A. să desființeze în întregime, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe cheltuiala sa, construcția efectuată pe terasa clădirii de locuințe colective situată pe Str. x, București, cu nerespectarea Autorizației de construire nr. x din 20 noiembrie 2012, emisă de Primăria Municipiului București.

Astfel, deși intimatul avea obligația de a-și executa obligațiile civile în termen de 3 luni de la data de 28 martie 2018, dată la care a rămas definitivă decizia de condamnare, acesta nu a demolat în totalitate construcția, desființând-o doar parțial, într-o proporție nesemnificativă, de doar 1%. În consecință, având în vedere atitudinea intimatului, care nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, petentul a solicitat instanței să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În drept, a invocat disp. art. 583 alin. (2) C. proc. pen.., art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 84 din C. pen. din 1969 și Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M.Of. , partea I, nr. 821 din 21 noiembrie 2011.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, pentru considerentele următoare:

Prin Sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, intimatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de executare, fără autorizație de construire, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia de lucrări la construcții amplasate în zone construite protejate, stabilite potrivit legii. Totodată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a dispus achitarea intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C. pen. 1968.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public, precum și părțile civile, iar prin Decizia penală nr. 478/A din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală a fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare, a fost condamnat intimatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals în declarații, în temeiul art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 292 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. În temeiul art. 25 din vechiul C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, modificată și republicată, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de instigare la executarea cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire de lucrări la construcții amplasate în zone construite protejate, stabilite potrivit legii. În temeiul art. 33 lit. a) din vechiul C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 luni închisoare și de 6 luni închisoare și s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare. În temeiul art. 81 alin. (1) și alin. (2) din vechiul C. pen., Curtea de Apel București a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82, alin. (1) și alin. (3) din vechiul C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 241 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, modificată și republicată, a fost obligat inculpatul A. să desființeze, în întregime, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale și pe cheltuiala sa, construcția efectuată pe terasa clădirii de locuințe colective situată pe Str. x, Sectorul I, București, cu nerespectarea Autorizației de construire nr. x/2012, emisă de Primăria Municipiului București - Primarul General.

Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că, prin decizia Curții de Apel București, intimatul a fost condamnat la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, în temeiul art. 81 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. din 1969.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea de punere în aplicare a C. pen. în vigoare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. din 1969, inclusiv sub aspectul revocării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

S-a reținut că, potrivit prevederilor art. 84 din C. pen. din 1969, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cererea de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. din 1969, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că dispozițiile art. 447 alin. (2) din vechiul C. proc. pen., conform cărora instanța competentă să pronunțe revocarea suspendării este instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea au fost menținute în actualul C. proc. pen., care la art. 583 alin. (2) instituie aceeași regulă de stabilire a competenței materiale, în ceea ce privește revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Față de prevederile legale menționate, constatând că soluția de condamnare la pedeapsa amenzii și cea de achitare, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București prin Sentința nr. 19 din 26 ianuarie 2017 nu au fost menținute de instanța de control judiciar și că prin Decizia penală nr. 478/A din 28 martie 2018 a Curții de Apel București s-a dispus condamnarea intimatului din prezenta cauză la pedeapsa închisorii, a cărei executare a fost suspendată condiționat, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere de revocare este Curtea de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 241/F din 6 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2018 (y/2018, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a II a Penală, excepție invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul B. de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate intimatului A. prin Sentința penală 19 din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sector 1 București rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a trimis cauza la Judecătoria Sector 1 București, spre competentă soluționare.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sector 1 București și Curtea de Apel București, secția a II-a penală și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a constatat că hotărârea judecătorească ce se pune în executare nu este decizia penală pronunțată de instanța de apel, ci sentința penală pronunțată în prima instanță, astfel cum aceasta este modificată în urma soluționării căii ordinare de atac a apelului.

S-a mai reținut că, în cauza de față, prima instanță este Judecătoria Sectorului 1 București, iar ceea ce se solicită prin cererea petentului este aplicarea unui regim sancționatoriu pentru neexecutarea unei obligații fixate în sarcina intimatului prin sentința penală pronunțată în prima instanță, astfel cum aceasta a fost modificată în urma soluționării căii ordinare de atac a apelului.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul x/2018.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petentul B. a solicitat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată intimatului A., prin Sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, modificată prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, invocând neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, de către intimat.

Referitor la instanța competentă material să soluționeze această cerere, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 583 alin. (1) C. proc. pen., asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

De asemenea, se reține că, dispozițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevăd următoarele:

"(1) Persoana supravegheată va depune la consilierul de probațiune dovada îndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea instanței, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

(2) În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligațiilor civile în termenul prevăzut la alin. (1), consilierul de probațiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informații cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situația în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probațiune sesizează instanța, în vederea aplicării dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Sesizarea instanței de executare se poate face și de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părții civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune."

Astfel, conform dispozițiilor legale menționate, instanța competentă material să judece cererea de revocare a suspendării executării pedepsei este instanța de executare, așa cum este definită de art. 553 alin. (1) C. proc. pen. (1)Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată.

În prezenta cauză, prima instanță de judecată este Judecătoria Sectorului 1 București, întrucât prin Sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, intimatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON, soluție modificată de instanța de apel, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare a fost suspendată condiționat, în temeiul art. 81 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. din 1969.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM