ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 15.03.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 47 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. cu privire la soluția de clasare din ordonanța din data de 24.07.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, menținută prin ordonanța nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că, la data de 04.02.2019, petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare a cauzei, cuprinsă în ordonanța emisă la data de 24.07.2018, în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 367 din C. pen., că băncile din România au ca mod de operare de "notorietate publică", fără alte cercetări, să își diminueze profiturile prin "cesionarea" efectiv și real, vânzarea către Societăți de Recuperatori create în afara României, a unor credite "asa zis" neperformante, în scopul diminuării profitului realizat și pentru care ar trebui sa plătească impozit Statului Roman, iar vânzarea se face la sume derizorii, negociate cu aceleași Societăți de Recuperatori.

A mai susținut că, pentru a dovedi această organizare, Parchetul trebuie doar să verifice, câte astfel de credite au fost "cesionate", vândute pe sume derizorii, la aceleași societăți de recuperatori, în cursul unui an calendaristic.

De asemenea, s-a susținut că, băncile vând creanțele, firmele recuperatoare contactează clienții pentru a-i determina să colaboreze prin orice mijloace legale sau nelegale, iar profitul raportat statului scade. La acest grup infracțional aderă și executorii judecătorești care, prin orice mijloace legale sau nelegale, încearcă să recupereze aceste credite.

Cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 9 din Legea nr. 241/2005, a precizat că băncile, în colaborare cu membrii grupului infracțional, respectiv societățile străine de recuperatori, prin cesiuni de credite mascate, vânzări la preturi derizorii, își diminuează în mod artificial profitul. Așadar, a apreciat că fapta respectivă se încadrează la art. 9 alin. (1) lit. a) și nu la lit. b) și anume: ascunderea prin diminuare (prin cesiuni mascate) a sursei impozabile (respectiv a profitului), fapt dovedit prin cesionarea contractului său de credit către firma de recuperatori din afara României, fără o procedură legală și transparentă.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. x/2018 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (2) din C. proc. pen., a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile existente la dosar.

Analizând excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș a reținut că plângerea petentului A. privește soluția de clasare cauzei cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, petentul reclamând săvârșirea acestor infracțiuni de către mai multe persoane juridice, printre care și B.E.J. B..

De asemenea, a observat că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești sunt judecate în primă instanță de curtea de apel.

Așadar, în raport de cele anterior expuse, a admis excepția necompetentei după calitatea persoanei invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoare Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 02.04.2019.

Prin încheierea nr. 134/PI/CP/CC din 25.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2019, în baza art. 340 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 35 și art. 54 din C. proc. pen., raportat la art. 50 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de către procuror și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a reținut că petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța emisă la data de 24.07.2018 în dosarul nr. x/2018, referitor la cercetările efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 367 din C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus și disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea continuării cercetărilor, fără a se menționa cu privire la ce infracțiuni a fost disjunsă cauza.

Împotriva primului capăt de cerere din ordonanța mai sus arătată, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, care prin ordonanța nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a dispus respingerea plângerii, făcând referire numai la cele două infracțiuni (aceea de grup infracțional organizat și de evaziune fiscală), fără a face referire la capătul de cerere disjuns și declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș a răspuns în această modalitate plângerii și criticilor aduse de către petentul A. în sesizarea nr. 169/II/2/2018.

Judecător de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a constatat că, în ceea ce privește infracțiunile de grup infracțional organizat și evaziune fiscală, atât procurorul de caz, cât și prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au făcut referiri la cele două infracțiuni pentru care s-au efectuat cercetări in rem și nu in personam, iar petentul a fost nemulțumit de soluția pronunțată față de cele două infracțiuni pentru care a formulat plângere, apreciind că cercetările nu au fost aprofundate, iar prin vânzările de credit mascate, banca a încercat să-și diminueze în mod artificial patrimoniul și profitul cu participarea interesată a altor persoane în detrimentul debitorilor printre care se regăsește și petentul A..

Procedând la verificarea plângerii petentului, judecător de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a observat că cele două infracțiuni față de care procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș s-au pronunțat prin ordonanțele atacate, sunt grup infracțional organizat și evaziune fiscală, infracțiuni care atrag competența de soluționare a cauzei în primă instanță a tribunalului, astfel că în mod greșit Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, cu atât mai mult cu cât, la dosarul nr. x/2018 atașat în cauză, se află ordonanțele procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-au pronunțat cu privire la faptele intimatului B.E.J. B., astfel că. în cauză. singurele fapte ce puteau fi contestate de către petent au rămas cele prevăzute de art. 367 din C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale invocată de către procuror și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26 iunie 2019.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș, secția penală și Curtea de Apel Timișoara, secția penală, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul A. este Tribunalul Timiș, secția penală.

Astfel, analizând actele dosarului, se observă că petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, menținută prin ordonanța nr. 169/II/2/2018 din data de 12.12.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Prin ordonanța nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș s-a dispus clasarea cauzei privind efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 367 din C. pen. și de art. 9 din Legea nr. 241/2005 și disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea continuării cercetărilor pentru celelalte infracțiuni.

De asemenea, prin ordonanța nr. 11647/P/2018 din 07.12.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a declinat competența de efectuare a urmăririi penale în dosarul nr. x/2018 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a numitului B., persoană vizată de plângerea formulată de numitul A..

Totodată, prin ordonanța nr. 483/P/2018 din 17.01.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea formulată de către persoana vătămată A. împotriva B.E.J. B., cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei din urmă ordonanțe (nr. 483/P/2018 din 17.01.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara), petentul A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara. Prin sentința nr. 118/PI din 11.04.2019 a fost respinsă plângerea formulată de petent, iar judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a reținut în mod expres că "obiectul plângerii de față îl formează doar soluția de clasare dispusă de procuror față de intimatul BEJ B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., întrucât față de celelalte persoane sesizate s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea la alt parchet."

Așadar, din analiza actelor dosarului rezultă că prin ordonanța nr. 1090/P/2018 din 24.07.2018, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală, prevăzute de art. 367 din C. pen., respectiv de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu apreciată de petent ca fiind comisă de intimatul B.E.J. B., cauza fiind disjunsă.

Or, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) și c)1) din C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, infracțiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

De asemenea, conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Prin urmare, având în vedere că plângerea petentului A. a fost formulată împotriva soluției de clasare dispusă cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 367 din C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, instanța competentă să o soluționeze, potrivit art. 340 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (1) lit. a) și c)1) din Codul de procedură, este Tribunalul Timiș.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Timiș, secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Timiș, secția penală, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 iulie 2019.