ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1369/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. SRL, în insolvență, prin administrator judiciar, B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF), rezilierea contractului de executare lucrări pentru obiectivul de investiții " Reabilitarea lucrărilor de CES zona Vitănești" județul Vrancea din 21 noiembrie 2013, din culpa pârâtei.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința nr. 1993 din 2 iulie 2019, a respins ca nefondată cererea formulată, iar recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018.

2.1. Prin Încheierea nr. 51 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre Secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale Curții de Apel București, având în vedere că a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind rezilierea unui contract de executare lucrări, contract încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

2.2. Prin Decizia nr. 1091 din 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că dacă litigiile care decurg din executarea contractelor administrative s-au judecat în fond de instanța civilă de drept comun din Tribunal, tot o secție civilă de drept comun de la nivelul Curții de Apel va judeca și calea de atac.

A apreciat, în interpretarea corectă a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, că atunci când hotărârea pronunțată în prima instanță de o secție civilă privește un litigiu care decurge din executarea contractelor administrative calea de atac a recursului se judecă de instanța superioară (în speță Curtea de Apel) tot la o secție civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează rezilierea contractului de executare lucrări pentru obiectivul de investiții " Reabilitarea lucrărilor de CES zona Vitănești" județul Vrancea din 21 noiembrie 2013.

Se constată că prezenta cauză, aflată în conflict negativ de competență, are ca obiect recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 1993 din 2 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora "(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de secția civilă a tribunalului.

Într-adevăr, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor - care se soluționează în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Așadar, în raport cu modificările intervenite, prin Legea nr. 212/25 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 și a altor acte normative, de a se stabili competența litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal, a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce formează obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, așa încât nu este aplicabil în cauză.

Prin urmare, calea de atac și termenul pentru declararea recursului sunt cele de drept comun, iar instanța competentă în soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

De altfel, în calea de atac, competența funcțională nu se stabilește prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secția care a pronunțat sentința care formează obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetență (exceptând competența generală) a primei instanțe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiția invocării anterioare, la fond, a respectivei excepții.

Or, în cauză, problema competenței nu a fost pusă în discuție și clarificată în favoarea instanței de contencios administrativ, la primul termen de judecată, în fața primei instanțe, în condițiile art. 130 și art. 136 din C. proc. civ., iar ulterior depășirii acestui moment procesual necompetența nu mai poate fi pusă în discuție, nici de către părți și nici de către instanță și, cu atât mai puțin, nu mai poate fi pusă în discuție direct în recurs de către instanță din oficiu, așa cum în mod greșit a procedat instanța de trimitere.

În același sens fiind și prevederile exprese ale art. 480 alin. (4) și respectiv 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 136 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. SRL prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.

GGC - CL