ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3075/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 23.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la respectarea art. 6.1 și art. 6.2 din Contractul de Furnizare nr. x/05.10.2017, prin care pârâtul s-a obligat să transmită AACR "dovada constituirii garanției de buna execuție prin virament bancar sau o Scrisoare de garanție de bună execuție, emisă de o societate bancară sau de o societate de asigurări, în cuantum de 10% din prețul contractului. Scrisoarea de garanție de bună execuție va fi valabilă pe perioada de derulare a contractului" și 14 zile de la data semnării documentului de recepție finală.

Prin sentința civilă nr. 3328/13.11.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA, solicitând casarea sentinței și obligarea pârâtei pe cale de ordonanță președințială la constituirea garanției de bună execuție conform contractului de furnizare nr. x/05.10.2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a Civilă la data de 02.12.2019 sub nr. x/2019.

2.1. Prin încheierea nr. 17 din data de 2 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a V-a Civilă a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a recursului formulat de recurenta-reclamantă Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA împotriva sentinței civile nr. 3328/13.11.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., în favoarea unei dintre secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța astfel, în contextul enunțării dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, s-a apreciat că dispozițiile art. 55 alin. (3) din același act normativ sunt aplicabile cauzei de față, în sensul că instanța competentă să soluționeze calea de atac împotriva sentinței pronunțate în procesele ce decurg din executarea contractelor administrative este secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice.

2.2. Prin încheierea din data de 30 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a completelor specializate în soluționarea litigiilor privind achizițiile publice din cadrul secției a VIII-a CAF din cadrul Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a pentru litigiile cu profesioniști din cadrul Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență, constatându-se, totodată, suspendată judecata cauzei.

Pentru a pronunța această sentință, în contextul enunțării dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

1

și art. 55 alin. (3) din

Legea nr. 101/2016, instanța a reținut că, în condițiile în care prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 și Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în prima instanță de către instanța civilă de drept comun astfel cum a fost învestită prima instanță care a pronunțat sentința atacată, dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, complet specializat în achiziții publice, doar în situația în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, având în vedere că hotărârea de fond în cauză a fost pronunțată de secția a VI-a civilă a Tribunalului, competența de soluționare a căii de atac aparținând instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv civilă, iar nu secției de contencios administrativ și fiscal, acesta fiind scopul real al legiuitorului, păstrându-se astfel și simetria în competența de soluționare a cauzei potrivit regulilor de drept comun pentru executarea contractelor de achiziție publică, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezentul dosar este Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel, Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă cererea formulată de reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA privind obligarea pârâtului la respectarea art. 6.1 și art. 6.2 din Contractul de Furnizare nr. x/05.10.2017, prin care pârâtul s-a obligat să transmită AACR dovada constituirii garanției de bună execuție, cererea fiind formulată pe cale de ordonanță președințială, contractul de furnizare fiind guvernat de dispozițiile aplicabile în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Conform art. 55 din aceeași lege, "(1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile. (2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. (...)"

Înalta Curte, împărtășind opinia celei de-a doua instanțe care și-a declinat competența, constată că, prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 și Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în prima instanță de către instanța civilă de drept comun astfel cum a fost învestită prima instanță care a pronunțat sentința atacată, dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 interpretându-se în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, complet specializat în achiziții publice, doar în situația în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ.

Or, hotărârea de fond în cauză a fost pronunțată de secția a VI-a civilă a Tribunalului, astfel că aparține competența de soluționare a căii de atac instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv civilă, iar nu secția de contencios administrativ și fiscal, acesta fiind scopul real al legiuitorului, păstrându-se astfel și simetria în competența de soluționare a cauzei potrivit regulilor de drept comun pentru executarea contractelor de achiziție publică.

Așa fiind, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA și intimata-pârâtă A. în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2020.