ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2014/2013

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 8 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în Dosarul nr. 50/1371/2012, a fost respinsă excepția privind necompetență materială a Tribunalului Specializat Mureș, invocată de pârâta SC C.E.A. SCARL. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Specializat Mureș a reținut, în esență, că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 „Litigii” din Contractele de asociere în participațiune autentificate de Biroul Notarial Public „I.D.-B.G.” sub nr. X1 și X2 din 22 august 2011, s-a prevăzut că litigiile intervenite între părți se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în caz de nerezolvare vor fi soluționate de către instanța de judecată competentă.

Față de aceste dispoziții cu caracter general, cuprinse în ambele contracte de asociere, s-a apreciat că derogările stabilite prin Contractul nr. X2 din 22 august 2011 se aplică în mod exclusiv cererilor care vizează interpretarea și executarea contractului din prisma normelor legale românești. Clauza compromisorie stipulată nu vizează cererile de desființare a contractului, în general cauze de ineficacitate cum ar fi nulitatea, rezilierea, caducitatea. Prin încheierea din 4 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarele conexate a fost respinsă excepția de necompetență a Curții și constatându-se existența unui conflict pozitiv de competență ivit între Curtea de Arbitraj și Tribunalul Specializat Mureș, cauza a fost trimisă Curții de Apel Târgu-Mureș în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a reține propria competență, tribunalul arbitral a observat că potrivit clauzei arbitrale înscrise în convenția părților, care este pe deplin validă și necontestată de părți și față de caracterul arbitrabil al litigiului, are chemarea să judece cauza. Primind dosarul, Curtea de Apel Târgu-Mureș a constatat că în cauză există o convenție arbitrală care nu a fost contestată de niciuna dintre părți. Totodată, ținându-se cont că în baza acestei convenții s-a început judecata în fața tribunalului arbitral (părțile și-au desemnat arbitrii, au plătit taxele și onorariul arbitral, au precizat cererile la solicitarea Curții), însăși pârâta-reclamantă sesizând tribunalul arbitral cu cererea reconvențională, tribunal care și-a stabilit la momentul procesual arătat de art. 343 3 alin. (1) C. proc.

civ. competența, s-a apreciat că Tribunalul Specializat Mureș trebuia să rețină incidența prevederilor art. 343 4 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, s-a reținut că instanța statală nu poate ignora voința părților care au desemnat jurisdicția care să le soluționeze diferendul și cu atât mai puțin poate legitima răzgândirea unilaterală a uneia dintre părțile convenției, situație existentă în cauză, însăși partea recunoscând în notele de ședință din fața tribunalului arbitral, că este vorba de o revenire asupra recunoașterii competenței „inițial instanța arbitrală era competentă să judece litigiul dintre părți referitor la acordurile de asociere, totuși, la acest moment, Curtea de Arbitraj nu mai este competentă”.

Pe cale de consecință, prin încheierea nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei având ca obiect rezilierea acordurilor de asociere X1 și X2 din 22 august 2011 în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lână Camera de Comerț și Industrie a României. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia, cât și pârâtele SC K.E. SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești. Recursul declarat de reclamanta SC C.E.A.

SCARL Italia: În concordanță cu cele reținute de Curtea de Apel Târgu-Mureș recurenta-reclamantă arată că în cauză există o convenție arbitrală care nu a fost contestată de niciuna dintre părți și ținând cont că în baza acestei convenții s-a început judecata în fața tribunalului arbitral părțile și-au desemnat arbitrii, au plătit taxele și onorariul arbitral, au precizat cererile la solicitarea Curții, tribunal care și-a stabilit la momentul procesual arătat de art. 343 3 alin. (1) C. proc. civ. competentă. Astfel, consideră recurenta, Tribunalul Specializat Mureș trebuia să retină incidența prevederilor art. 343 4 alin. (3) C. proc. civ. Instanța statală nu poate ignora voința părților care au desemnat jurisdicția care să le soluționeze diferendul.

Recurenta-reclamantă critică însă încheierea atacată, întrucât din motivarea hotărârii recurate reiese că revine Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lână Camera de Comerț și Industrie a României sarcina să soluționeze doar capetele de cerere solicitate de SC M.I. SRL și SC K.E. SRL, și că asupra celorlalte capete de cerere (enunțate de SC C.E.A. SCARL în cererile de arbitraj și în întâmpinarea depusă la Tribunalul Comercial Mureș) Curtea de Apel Târgu-Mureș nu s-a exprimat. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recursul declarat de pârâta SC K.E. SRL BRAȘOV: Deși în acordurile de asociere X1 și X2 din 22 august 2011 există o clauză arbitrală convenită de părți, recurenta-pârâtă susține, în esență, că raportat la obiectul cauzei și consecința esențială a litigiului dintre părți, anume, rezilierea contractului de achiziții publice, competența revine în mod legal instanței statale, conform art. 286, pct. 1 din O.U.G.

nr. 34/2006, dispoziții care au forță juridică superioară față de clauza arbitrală. Recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL Zărnești: Invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, imodificarea în tot a încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012, iar pe fond să se dispună soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș. Recurenta a susținut, în esență, aplicarea greșită a legii de către instanța care a pronunțat regulatorul de competență, reținând că în cauză trebuie aplicate dispozițiile art. 343 4 alin. (2) lit. b) din C. proc. civ. Totodată având în vedere că SC M.I.

SRL Zărnești a învestit în primă instanță, Tribunalul Specializat Mureș, iar pe de altă parte, că aceasta a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Arbitraj Comercial București la primul termen de judecată de la această instanță arbitrală, consideră că s-a făcut dovada deplină a contestării și a solicitării tacite de a nesocotii clauza arbitrală, aceasta fiind inoperabilă față de complexitatea litigiului, chiar dacă, strict pentru anumite petite luate separat ar fi putut opera. Instanța arbitrală, apreciază recurenta-pârâtă în argumentarea cererii de recurs, nu poate judeca anumite petite din acțiunea inițială a SC M.I. SRL și din cererea reconvențională. Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtele SC K.E.

SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești sunt fondate, pentru următoarele considerente comune: Înalta Curte constată că la data de 5 decembrie 2011 reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia a depus la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cererile în contradictoriu cu SC M.I. SRL și K.E.

SRL, prin care a solicitat: - Să se constatate că în raport cu dispozițiile Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial Public I.D., denunțarea unilaterală a Acordului de asociere nu este permisă - Să se constate că exercitarea denunțării unilaterale constituie încălcare a Acordului de asociere și poate obliga partea denunțătoare la plata către celelalte părți a daunelor interese directe/indirecte principale și accesorii cauzate de denunțare, să fie constatat că în raport cu dispozițiile Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial Public I.D., asociatul SC C.E.A.

SCARL are libertatea de a subcontracta către terțe persoane lucrări care fac obiectul Acordului de contractare încheiat cu beneficiarul final, în limita cotei de participare atribuite în asociere (de 80% din totalul lucrărilor), fără aplicare sancțiunilor prevăzute de Acordul de asociere; - Să se constate că în raport cu dispozițiile Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial Public I.D., liderul asocierii are mandat din partea asociaților să repartizeze lucrările și categoriile de lucrări care fac obiectul Acordului de contractare cu autoritatea beneficiară. Societățile K.E. SRL și M.I.

SRL au formulat și depus cereri reconventionale la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, prin care s-a solicitat constatarea: - imposibilității îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă prin acordul contractual din 23 august 2011 precum și celor izvorâte din acordul de asociere X1 și X2 din 22 august 2011, ca urmare a faptelor ilicite a pârâtei, în calitate de lider al asocierii; - imposibilității executării acordului contractual încheiat la data de 15 decembrie 2011 și în consecință: - rezilierii acordurilor de asociere X1 și X2 din 22 august 2011 din vina exclusivă a reclamantei SC C.E.A. SCARL Prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Comercial Mureș din 26 ianuarie 2012, respectiv din 9 februarie 2012, cereri conexate prin încheierea nr. 570 din 26 aprilie 2012. - reclamanții SC M.I.

SRL și SC K.E. SRL i-au chemat în judecată pe pârâții SC C.E.A.

SCARL și Consiliul Județean Mureș, solicitând instanței constatarea: - imposibilității îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă prin acordul contractual din 23 august 2011 precum și celor izvorâte din acordul de asociere X1 și X2 din 22 august 2011, ca urmare a faptelor ilicite a pârâtei, în calitate de lider al asocierii; - imposibilității executării acordului contractual încheiat la data de 15 decembrie 2011 și în consecință: - rezilierii acordurilor de asociere X1 și X2 din 22 august 2011 și a acordului contractual din 23 august 2011. Este de adevărat că în speță s-a solicitat rezilierea acordurilor de asociere X1 și X2 din 22 august 2011, în cuprinsul cărora a fost inserată o clauză arbitrală, prin care s-a prevăzut că litigiile intervenite între părți se vor soluționa de către instanța de judecată competentă, dar este de necontestat că nu se poate face abstracție de faptul că în materie de achiziții publice competența revine instanței statale, conform art. 286 pct. 1 din O.U.G.

nr. 34/2006, în speță Tribunalului Specializat Mureș. Prin urmare, este inutil a fi analizată inoperabilitatea clauzei compromisorii, în raport de îndeplinirea, cerințelor art. 343 4 C. proc. civ., cum în mod greșit a procedat instanța învestită cu pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile în care „inoperabilitatea” derivă din incidența prevederilor art. 286 pct. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții de ordine publică, cu forță juridică superioară față de clauza arbitrală. Acordurile de asociere X1 și X2 din 22 august 2011 au fost încheiate, în temeiul art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice. Nu în ultimul rând se observă, că prin precizările depuse la data de 8 iunie 2012 în Dosarul nr. 50/1371/2012 al Tribunalului Specializat Mureș, reclamanta SC M.I.

SRL a înțeles să-și precizeze acțiunea, în sensul că petitul principal al acțiunii îl reprezintă pronunțarea rezilierii contractului de achiziție publică din 23 august 2011, ca urmare a constatării celor solicitate în celelalte petite secundare. Prin urmare, contrar reținerilor Curții de Apel Târgu-Mureș, există o legătură indisolubilă între petitele cu privire la care s-a convenit soluționarea pe calea arbitrajului și acțiunea legată de procedura achizițiilor publice (rezilierea contractului de achiziție publică), ceea ce atrage competența exclusivă a instanței statale din punct de vedere material și teritorial, în speță, a Tribunalului Specializat Mureș. Constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos analizarea celorlalte critici invocate de către recurentele-pârâte, astfel că, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâtele SC K.E. SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș. Referitor la recursul declarat de reclamanta SC C.E.A.

SCARL Italia este de reținut că recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, în raport de motivele expres reglementate de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că singura critică de nelegalitate adusă în discuție o reprezintă împrejurarea că din motivarea hotărârii recurate reiese că revine Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sarcina să soluționeze doar capetele de cerere solicitate de SC M.I.

SRL și SC K.E. SRL. Or, în raport de soluția pronunțată, constatând că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Specializat Mureș, fără a reitera argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că aceste critici nu se mai justifică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâtele SC K.E. SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.