ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2014/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2014/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

încheierea din 8 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș,

în Dosarul nr. 50/1371/2012, a fost

respinsă excepția privind necompetență materială a Tribunalului Specializat

Mureș, invocată de pârâta SC C.E.A. SCARL.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Specializat Mureș a reținut, în esență, că, în conformitate cu dispozițiile art.

7 „Litigii” din Contractele de asociere în participațiune autentificate de Biroul

Notarial Public „I.D.-B.G.” sub nr. X1 și X2 din 22 august 2011, s-a prevăzut

că litigiile intervenite între părți se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în

caz de nerezolvare vor fi soluționate de către instanța de judecată competentă.

Față de aceste dispoziții cu caracter

general, cuprinse în ambele contracte de asociere, s-a apreciat că derogările

stabilite prin Contractul nr. X2 din 22 august 2011 se aplică în mod exclusiv

cererilor care vizează interpretarea și executarea contractului din prisma

normelor legale românești. Clauza compromisorie stipulată nu vizează cererile

de desființare a contractului, în general cauze de ineficacitate cum ar fi

nulitatea, rezilierea, caducitatea.

Prin încheierea din 4 iulie 2012 pronunțată

de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

a României

în dosarele conexate

a fost respinsă excepția de necompetență a Curții și constatându-se existența unui

conflict pozitiv de competență ivit între Curtea de Arbitraj și Tribunalul Specializat

Mureș, cauza a fost trimisă Curții de Apel Târgu-Mureș în vederea pronunțării regulatorului

de competență.

Pentru a reține propria competență, tribunalul

arbitral a observat că potrivit clauzei arbitrale înscrise în convenția părților,

care este pe deplin validă și necontestată de părți și față de caracterul arbitrabil

al litigiului, are chemarea să judece cauza.

Primind dosarul, Curtea de Apel Târgu-Mureș

a constatat că în cauză există o convenție arbitrală care nu a fost contestată de

niciuna dintre părți. Totodată, ținându-se cont că în baza acestei convenții s-a

început judecata în fața tribunalului arbitral (părțile și-au desemnat arbitrii,

au plătit taxele și onorariul arbitral, au precizat cererile la solicitarea Curții),

însăși pârâta-reclamantă sesizând tribunalul arbitral cu cererea reconvențională,

tribunal care și-a stabilit la momentul procesual arătat de art. 343

3

alin. (1) C. proc. civ. competența, s-a apreciat că Tribunalul Specializat Mureș

trebuia să rețină incidența prevederilor art. 343

4

alin. (3) C. proc.

civ.

Astfel, s-a reținut că instanța statală

nu poate ignora voința părților care au desemnat jurisdicția care să le soluționeze

diferendul și cu atât mai puțin poate legitima răzgândirea unilaterală a uneia dintre

părțile convenției, situație existentă în cauză, însăși partea recunoscând în notele

de ședință din fața tribunalului arbitral, că este vorba de o revenire asupra recunoașterii

competenței „inițial instanța arbitrală era competentă să judece litigiul dintre

părți referitor la acordurile de asociere, totuși, la acest moment, Curtea de Arbitraj

nu mai este competentă”.

Pe cale de consecință, prin încheierea

nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare

a cauzei având ca obiect rezilierea acordurilor de asociere X1 și X2 din 22

august 2011 în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lână Camera

de Comerț și Industrie a României.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs atât reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia, cât și pârâtele SC K.E. SRL Brașov

și SC M.I. SRL Zărnești.

Recursul declarat de reclamanta SC

C.E.A. SCARL Italia:

În concordanță cu cele reținute de Curtea

de Apel Târgu-Mureș recurenta-reclamantă arată că în cauză există o convenție arbitrală

care nu a fost contestată de niciuna dintre părți și ținând cont că în baza acestei

convenții s-a început judecata în fața tribunalului arbitral părțile și-au desemnat

arbitrii, au plătit taxele și onorariul arbitral, au precizat cererile la solicitarea

Curții, tribunal care și-a stabilit la momentul procesual arătat de art. 343

3

alin. (1) C. proc. civ. competentă. Astfel, consideră recurenta, Tribunalul Specializat

Mureș trebuia să retină incidența prevederilor art. 343

4

alin. (3) C.

proc. civ. Instanța statală nu poate ignora voința părților care au desemnat jurisdicția

care să le soluționeze diferendul.

Recurenta-reclamantă critică însă încheierea

atacată, întrucât din motivarea hotărârii recurate reiese că revine Curții de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lână Camera de Comerț și Industrie a României sarcina

să soluționeze doar capetele de cerere solicitate de SC M.I. SRL și SC K.E. SRL,

și că asupra celorlalte capete de cerere (enunțate de SC C.E.A. SCARL în cererile

de arbitraj și în întâmpinarea depusă la Tribunalul Comercial Mureș) Curtea de Apel

Târgu-Mureș nu s-a exprimat.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârâta SC K.E.

SRL BRAȘOV:

Deși în acordurile de asociere X1 și X2

din 22 august 2011 există o clauză arbitrală convenită de părți, recurenta-pârâtă

susține, în esență, că raportat la obiectul cauzei și consecința esențială a litigiului

dintre părți, anume, rezilierea contractului de achiziții publice, competența revine

în mod legal instanței statale, conform art. 286, pct. 1 din O.U.G. nr. 34/2006,

dispoziții care au forță juridică superioară față de clauza arbitrală.

Recursul declarat de pârâta SC M.I.

SRL Zărnești:

Invocând în drept prevederile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, imodificarea

în tot a încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012, iar pe fond să se dispună soluționarea

cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Recurenta a susținut, în esență, aplicarea

greșită a legii de către instanța care a pronunțat regulatorul de competență, reținând

că în cauză trebuie aplicate dispozițiile art. 343

4

alin. (2) lit. b)

din C. proc. civ.

Totodată având în vedere că SC M.I.

SRL Zărnești a învestit în primă instanță, Tribunalul Specializat Mureș, iar pe

de altă parte, că aceasta a invocat excepția de necompetență materială a Curții

de Arbitraj Comercial București la primul termen de judecată de la această instanță

arbitrală, consideră că s-a făcut dovada deplină a contestării și a solicitării

tacite de a nesocotii clauza arbitrală, aceasta fiind inoperabilă față de complexitatea

litigiului, chiar dacă, strict pentru anumite petite luate separat ar fi putut opera.

Instanța arbitrală, apreciază recurenta-pârâtă

în argumentarea cererii de recurs, nu poate judeca anumite petite din acțiunea inițială

a SC M.I. SRL și din cererea reconvențională.

Analizând încheierea atacată în raport

de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtele SC K.E.

SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești sunt fondate, pentru următoarele considerente

comune:

Înalta Curte constată că la data de 5 decembrie

2011 reclamanta SC C.E.A. SCARL Italia a depus la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cererile în contradictoriu

cu SC M.I. SRL și K.E. SRL, prin care a solicitat:

- Să se constatate că în raport cu dispozițiile

Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial

Public I.D., denunțarea unilaterală a Acordului de asociere nu este permisă

- Să se constate că exercitarea denunțării

unilaterale constituie încălcare a Acordului de asociere și poate obliga partea

denunțătoare la plata către celelalte părți a daunelor interese directe/indirecte

principale și accesorii cauzate de denunțare, să fie constatat că în raport cu dispozițiile

Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial

Public I.D., asociatul SC C.E.A. SCARL are libertatea de a subcontracta către terțe

persoane lucrări care fac obiectul Acordului de contractare încheiat cu beneficiarul

final, în limita cotei de participare atribuite în asociere (de 80% din totalul

lucrărilor), fără aplicare sancțiunilor prevăzute de Acordul de asociere;

- Să se constate că în raport cu dispozițiile

Acordului de Asociere autentificat sub nr. X2 din 22 august 2011 de Biroul Notarial

Public I.D., liderul asocierii are mandat din partea asociaților să repartizeze

lucrările și categoriile de lucrări care fac obiectul Acordului de contractare cu

autoritatea beneficiară.

Societățile K.E. SRL și M.I. SRL au formulat

și depus cereri reconventionale la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, prin care s-a solicitat constatarea:

- imposibilității îndeplinirii obligațiilor

contractuale asumate de către reclamantă prin acordul contractual din 23 august

2011 precum și celor izvorâte din acordul de asociere X1 și X2 din 22 august 2011,

ca urmare a faptelor ilicite a pârâtei, în calitate de lider al asocierii;

- imposibilității executării acordului

contractual încheiat la data de 15 decembrie 2011 și în consecință:

- rezilierii acordurilor de asociere X1

și X2 din 22 august 2011 din vina exclusivă a reclamantei SC C.E.A. SCARL

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate

pe rolul Tribunalului Comercial Mureș din 26 ianuarie 2012, respectiv din 9

februarie 2012, cereri conexate prin încheierea nr. 570 din 26 aprilie 2012.

- reclamanții SC M.I. SRL și SC K.E.

SRL i-au chemat în judecată pe pârâții SC C.E.A. SCARL și Consiliul Județean Mureș,

solicitând instanței constatarea:

- imposibilității îndeplinirii obligațiilor

contractuale asumate de către reclamantă prin acordul contractual din 23 august

2011 precum și celor izvorâte din acordul de asociere X1 și X2 din 22 august 2011,

ca urmare a faptelor ilicite a pârâtei, în calitate de lider al asocierii;

- imposibilității executării acordului

contractual încheiat la data de 15 decembrie 2011 și în consecință:

- rezilierii acordurilor de asociere X1

și X2 din 22 august 2011 și a acordului contractual din 23 august 2011.

Este de adevărat că în speță s-a solicitat

rezilierea acordurilor de asociere X1 și X2 din 22 august 2011, în cuprinsul cărora

a fost inserată o clauză arbitrală, prin care s-a prevăzut că litigiile intervenite

între părți se vor soluționa de către instanța de

judecată competentă,

dar este de necontestat că nu se poate face abstracție de faptul că în materie de

achiziții publice competența revine instanței statale, conform art. 286 pct. 1 din

O.U.G. nr. 34/2006, în speță Tribunalului Specializat Mureș.

Prin urmare, este inutil a fi analizată

inoperabilitatea clauzei compromisorii, în raport de îndeplinirea, cerințelor art.

343

4

C. proc. civ., cum în mod greșit a procedat instanța învestită cu

pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile în care „inoperabilitatea”

derivă din incidența prevederilor art. 286 pct. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții

de ordine publică, cu forță juridică superioară față de clauza arbitrală.

Acordurile de asociere X1 și X2 din 22

august 2011 au fost încheiate, în temeiul art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice.

Nu în ultimul rând se observă, că prin precizările depuse la data de 8 iunie 2012

în Dosarul nr. 50/1371/2012 al Tribunalului Specializat Mureș, reclamanta SC

M.I. SRL a înțeles să-și precizeze acțiunea, în sensul că petitul principal al acțiunii

îl reprezintă pronunțarea rezilierii contractului de achiziție publică din 23

august 2011, ca urmare a constatării celor solicitate în celelalte petite secundare.

Prin urmare, contrar reținerilor Curții

de Apel Târgu-Mureș, există o legătură indisolubilă între petitele cu privire la

care s-a convenit soluționarea pe calea arbitrajului și acțiunea legată de procedura

achizițiilor publice (rezilierea contractului de achiziție publică), ceea ce atrage

competența exclusivă a instanței statale din punct de vedere material și teritorial,

în speță, a Tribunalului Specializat Mureș.

Constatând incidența în cauză a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos analizarea

celorlalte critici invocate de către recurentele-pârâte, astfel că, pentru toate

argumentele de fapt și de drept care preced, în temeiul prevederilor art. 312

alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâtele SC K.E.

SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Referitor la recursul declarat de reclamanta

SC C.E.A. SCARL Italia este de reținut că recursul fiind un mijloc procedural prin

care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia,

instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată

a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, în raport de motivele

expres reglementate de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă

rezultă cu evidență că singura critică de nelegalitate adusă în discuție o reprezintă

împrejurarea că din motivarea hotărârii recurate reiese că revine Curții de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sarcina

să soluționeze doar capetele de cerere solicitate de SC M.I. SRL și SC K.E. SRL.

Or, în raport de soluția pronunțată, constatând

că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Specializat

Mureș, fără a reitera argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că aceste

critici nu se mai justifică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta SC

C.E.A. SCARL Italia împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC C.E.A. SCARL Italia împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâtele SC

K.E. SRL Brașov și SC M.I. SRL Zărnești împotriva încheierii nr. 77/CC din 7 august

2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, modifică în tot

hotărârea

atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Specializat Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.