ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2013

HOTĂRÂRE
16.05.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1848 de la 3

aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 27827/3/2010, cu opinie majoritară, a respins

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC G.M.T. SRL prin administrator

judiciar T.E. S.P.R.L. ca nefondat, cu motivarea că raporturile juridice

născute între părți prin încheierea înscrisurilor intitulate Avidavid nu ar fi

existat în lipsa contractelor de vânzare-cumpărare cu clauză de modernizare, fiind,

în realitate, etape necesare, deci obligatorii, în executarea contractelor de

vânzare-cumpărare, identificate prin acțiune.

Împotriva

acestei decizii, SC G.M.T. SRL prin administrator judiciar T.E. S.P.R.L. a

formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației și anularea

deciziei atacate, invocând drept temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea

contestației în anulare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a omis

să cerceteze motive determinante în soluționarea pricinii, respectiv care este

natura juridică a contractului da avidavid, temeiul în baza căruia s-au

cumpărat mașinile second hand de la vânzătorii interni și, în raport de aceste

împrejurări, care este izvorul obligației de depozitare a mașinilor cumpărate

de către SC G.M.T. SRL.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Contestația

în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând

procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea

asupra unui motiv de recurs).

Art. 318 C.

proc. civ. deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală ele

ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea

unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de

recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care

sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în

contestația în anulare.

Prin urmare,

greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt

greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare

a dispozițiilor legale, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Susținerea

privind omisiunea instanței de recurs de examinare a unor motive determinante

în soluționarea pricinii este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor

formulate, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în

motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligație pe care

instanța de recurs și-a îndeplinit-o.

Ceea ce se

sancționează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării

unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora

comun. Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație,

instanța de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format

convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un

considerent comun.

Argumentele

instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă,

neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale acesteia.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea formulată de SC G.M.T. SRL prin administrator judiciar T.E. S.P.R.L.

Brașov împotriva deciziei nr. 1848 din 3 aprilie 2012 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

În temeiul art.

274 C. proc. civ., va dispune obligarea contestatoarei la plata sumei de 4.500 RON

cheltuieli de judecată către intimată.

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC G.M.T. SRL prin administrator judiciar

T.E. S.P.R.L. Brașov împotriva deciziei nr. 1848 din 3 aprilie 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Obligă contestatoarea

Ia plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 16 mai 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1947/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1848 de la 3 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în Dos
ÎCCJ 2010-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC G.M.T. SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele
ÎCCJ 2013-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2013
ul reclamantei și, în consecință, a fost anulată sentința Tribunalului și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași Tribunal. S-a reținut că obiectul prezentei cauze vizează autoturismul marca R., factura fiscală din 23 decembr
ÎCCJ 2013-04-24
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2013
tă să obțină constituirea unui drept de retenție asupra autovehiculului până Ia plata acestor sume de bani de către reclamanta-pârâtă. Ținând cont că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată și constatând că pretențiile amândurora a
ÎCCJ 2013-05-30
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2134/2013
(art. 3 Decret nr. 167/1958). Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a apreciat că este nefondată în raport de art. 4 b din contract, nefiind dovedită în raport de prevederile art. 1169 C. civ. Astfel, potrivit concluziilor ex
Sursă