ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34 din data de 25 martie 2019 a Tribunalului Călărași, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. (...) la pedeapsa de 1 an închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 390/A din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., de inculpații B., C., D., E., F., G., H., I. și J. împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 25.03.2019 a Tribunalului Călărași pronunțată în Dosarul cu nr. x/2018, a fost desființată, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând, în ceea ce îl privește pe inculpatul A.:

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A..

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39, art. 45 alin. (3) și (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul celorlalte (adică 1 an și 6 luni), rezultând o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, care se va executa în regim de detenție, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă C.E.C. și de inculpații A., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și de petentul-avocat AA. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. a susținut că instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe și nu a făcut nicio referire la noile cuantumuri de pedeapsă aplicate. Astfel, s-a reținut că a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri la 1 an închisoare, iar pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale la 1 an închisoare. Instanța de apel a constatat că a fost judecat în procedura simplificată, reținând incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce atrage reducerea pedepsei cu o treime. Prin urmare, instanța de apel putea individualiza pedeapsa aplicată inculpatului doar în cuprinsul limitelor legale, în raport de dispozițiile legale menționate anterior.

În acest context, în opinia recurentului inculpat, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este nelegală, cuantumul acesteia fiind peste limita prevăzută de lege, aceleași concluzii fiind valabile și în cazul celorlalte pedepse.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Din aceasta perspectivă, recurentul inculpat a considerat că, prin aplicarea unei pedepse nelegale chiar și pentru una din infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală, astfel cum este cazul în speță.

Pe fondul cauzei, raportat la cazul de recurs în casație invocat, s-a solicitat să se dispună pronunțarea unei hotărâri legale, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., prin referire la cazul de recurs în casație reglementat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 8 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, reținându-se că recursul în casație este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., în ceea ce privește critica, în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport de incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Examinând criticile formulate de către recurentul inculpat A., în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susținerile conform cărora instanța de apel a stabilit pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport de incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen. (cu limite de la 1 la 5 ani) cu aplicarea art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (8 luni - 3 ani și 4 luni închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., (cu limite de la 1 la 5 ani) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (8 luni - 3 ani și 4 luni închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen. (cu limite de la 6 luni la 3 ani) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (între 4 luni și 2 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. (cu limite de la 6 luni la 3 ani), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., (între 4 luni și 2 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., procedându-se la contopirea celor patru pedepse, respectiv: 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul celorlalte (adică 1 an și 6 luni), în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 4 ani închisoare.

Față de la cele enunțate, Înalta Curte constată că fiecare dintre cele patru pedepse aplicate inculpatului se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., toate cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, se constată că limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile menționate, cuprinse între 1 și 5 ani închisoare (pentru primele două infracțiuni), respectiv de la 6 luni la 3 ani (pentru celelalte două infracțiuni), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se reduc cu o treime, astfel încât acestea sunt cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare (pentru primele două infracțiuni) - instanța de apel aplicând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv între 4 luni și 2 ani (pentru celelalte două infracțiuni) - instanța de apel aplicând pedeapsa de 1 an închisoare.

Ulterior, prin aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte (adică 1 an și 6 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani închisoare, așa încât pedeapsa aplicată de instanța de apel, este cuprinsă între limitele legale, iar regulile de la concursul de infracțiuni au fost corect aplicate.

Ca atare, pedeapsa stabilită de instanța de apel este legală, în raport de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Relativ la critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepselor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate. După cum s-a menționat, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Prin urmare, critica relativ la individualizarea pedepselor prin prisma circumstanțelor reale în care s-au săvârșit faptele și a circumstanțelor personale nu se subsumează cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre infracțiuni, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, este în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, în raport și cu reducerea prevăzută de lege ca urmare a procedurii de recunoaștere a învinuirii, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 390/A din data de 14 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.

GGC - GV