ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 207 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen., art. 36 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., art. 330 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect recunoașterea și executarea ordinului european de anchetă, emis de Tribunalul Regional din Brno, în Dosarul nr. x T 22/2018, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Regional din Brno a solicitat audierea martorului A. prin videoconferință.

La cerere fost atașată Anexa 11 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la ordinul european de anchetă.

Analizând cererea formulată, s-a constatat că aceasta are ca obiect audierea în calitate de martor a numitului A., în cadrul unui proces penal ce privește comiterea infracțiunii de evaziune fiscală la plata taxelor și plăți similare, prev. de art. 240 alin. (1), (3) din C. pen. ceh.

În procedura penală aflată pe rolul Tribunalului din Brno, numitul B. este acuzat că la data de 25.07.2012 a înaintat Administrației Fiscale din Brno Declarația pentru înregistrarea în scopuri de TVA pentru perioada de impunere 2012 a societății D. s.r.o., în care a aplicat dreptul de deducere a impozitului din facturi fictive nr. x și nr. x, în valoare totală de 4.980.000 coroane cehe, și a solicitat în mod neîndreptățit plata deducerii excesive de TVA, în valoare de 4.980.000 coroane cehe, pentru marfa astfel achiziționată, despre care acuzatul a declarat că societatea D. s.r.o. a exportat marfa astfel achiziționată în România, către societatea C. SRL, cod de identificare fiscală: x, la care pentru exportul a 10.000 bucăți de lac fotocatalitic a emis la data de 30.07.2012 factura nr. x în valoare de 25.646.625 coroane cehe fără TVA, factura fiind introdusă de acuzat în contabilitatea societății D. s.r.o., conștient fiind că afacerea în realitate nu a avut loc.

S-a arătat că fapta descrisă de autoritatea emitentă este sancționată de legea română pin prevederile art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi pentru fapta de evidențiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Potrivit prevederilor art. 36 lit. c1) C. proc. pen., tribunalul judecă în prima instanță infracțiunile de evaziune fiscal prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 330 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, când România este stat de executare, recunoașterea și executarea unui ordin european de anchetă sunt de competența parchetului sau a instanței competente material și după calitatea persoanei, potrivit legii române. Competența teritorială este determinată în funcție de locul unde urmează să fie adusă la îndeplinire măsura de anchetă.

Raportat la prevederile legale mai sus evocate, instanța a constatat că în cauză competența de soluționare a cererii formulate de autoritatea emitentă a ordinului european de anchetă este Tribunalul Maramureș, instanță în a cărei rază teritorială martorul A. are atât domiciliul stabil (Baia Mare, strada x, județul Maramureș), cât și domiciliul procesual ales (Baia Mare, Bulevardul x, județul Maramureș).

Ca urmare, în temeiul art. 50 C. proc. pen., art. 36 lit. c1) C. proc. pen., art. 330 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect recunoașterea și executarea ordinului european de anchetă emis de Tribunalul Regional din Brno în Dosarul nr. x T 22/2018, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureș, secția penală, sub nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Maramureș, secția penală, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș, invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință:

În temeiul art. 50 C. proc. pen., art. 345, alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, raportat la art. 235, alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a declinat competența de executare a ordinului european de anchetă, având ca obiect audierea prin videoconferință a martorului A., emis de Tribunalul Regional din Brno în Dosarul nr. x T 22/2018, în favoarea Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 51, alin. (1) C. proc. pen., a constatat existența conflictului negativ de competență între Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 51, alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Asistența judiciară internațională în materie penală se solicită de către autoritățile judiciare competente din statul solicitant și se acordă de autoritățile judiciare din statul solicitat, în baza tratatelor internaționale sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Asistența judiciară în materie penală este reglementată în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, referitoare la audierea prin videoconferință, "în cazul în care o persoană se află pe teritoriul României și trebuie audiată ca martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6), alin. (8) și (10) se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul audierii suspecților sau inculpaților."

Conform dispozițiilor art. 235 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare competente să execute cererile privind audierea prin videoconferință, cereri formulate de autoritățile altor state în cursul judecății, sunt curțile de apel.

Așa fiind, având în vedere că obiectul ordinului european de anchetă emis de către Tribunalul Regional din Brno din Cehia este audierea prin videoconferință a unui martor, în cauză fiind incidente dispozițiile exprese vizând această procedură, s-a arătat că Tribunalul Maramureș nu este instanță competentă din punct de vedere material pentru soluționarea prezentei cauze.

S-a susținut că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care a statuat în Încheierea penală nr. 432/2018 că, în această situație, competența de a executa ordinul european de anchetă revine curții de apel.

Suplimentar față de coroborarea textelor de lege anterior menționate, instanța supremă a mai reținut în cuprinsul încheierii anterior menționate, faptul că "normele art. 345 alin. (1) [art. 26818 alin. (1) anterior renumerotării] din Legea nr. 302/2004 au caracter special în raport cu prevederile art. 330 alin. (2) [art. 2683 alin. (2) anterior renumerotării] din Legea nr. 302/2004 și, prin urmare, se aplică cu prioritate în materia de referință".

Pe cale de consecință, s-a arătat că, în condițiile în care obiectul cauzei îl reprezintă o cerere formulată de autoritatea altui stat, respectiv ordinul european de anchetă emis de către Tribunalul Regional din Brno privind audierea prin videoconferință a unui martor, sunt incidente dispozițiile cu caracter special menționate, argumente în raport de care tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, aceasta fiind instanța competentă pentru executarea ordinului european de anchetă.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Cluj, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 231, alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precădere:a) localizarea și identificarea persoanelor și obiectelor; audierea suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente, martorilor și experților, precum și confruntarea; percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri... etc".

Articolul 330, din legea anterior menționată, intitulat "Autoritățile competente române pentru emiterea și executarea unui ordin european de anchetă", prevăd la alin. (2) că, atunci "când România este stat de executare, recunoașterea și executarea unui ordin european de anchetă sunt de competența parchetului sau instanței competente material și după calitatea persoanei, potrivit legii române."

Însă, dispozițiile art. 345 din aceeași lege, intitulat "Audierea prin videoconferință" arată, la alin. (1) că, "în cazul în care o persoană se află pe teritoriul României și trebuie audiată ca martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6), alin. (8) și (10) se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul audierii suspecților sau inculpaților."

Dispozițiile art. 235, la care face trimitere art. anterior menționat, intitulat "Audierile prin videoconferință", prevăd la alin. (5) că "autoritățile judiciare competente să execute cererile formulate de autoritățile altor state sunt curțile de apel, în cursul judecății, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel, în cursul urmăririi penale."

După se poate observa, corelând toate aceste dispoziții, rezultă că, întrucât obiectul ordinului european de anchetă îl constituie audierea unui martor prin videoconferință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 345 alin. (1) și art. 235 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc în mod expres competența organului judiciar în cazul unui ordin european de anchetă al cărui obiect îl constituie audierea unui martor prin videoconferință, aceste dispoziții având un caracter special față de dispozițiile art. 330 alin. (2), acestea din urmă reglementând competența organului judiciar la modul general și fiind o normă comună care se aplică tuturor ordinelor europene de anchetă, însă atâta timp cât nu există o normă specială care să facă derogare de la norma generală, cum este cazul în speța de față.

Așadar, având în vedere cele anterior expuse, se constată că, Curtea de Apel Cluj este instanța competentă pentru soluționarea cauzei având ca obiect recunoașterea și executarea ordinului european de anchetă emis de către Tribunalul Regional din Brno, urmând a i se trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoașterea și executarea ordinului european de anchetă emis de către Tribunalul Regional din Brno, în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2021.

GGC - GV