ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 312 din 20 martie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus respingerea cererii formulate de domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 26.11.2017.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.06.2018, petentul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 312 din 20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind-o ca fiind netemeinică.

Prin contestația formulată, domnul procuror A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 312/20.03.2018 și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare din data de 26.11.2017, prin promovarea sa efectivă într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În susținerea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că hotărârea contestată este nelegală, având în vedere că din situația posturilor vacante, ce a fost afișată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 11.01.2018, a rezultat că în cadrul acestei unități de parchet au existat și două posturi vacante pentru funcții de conducere.

Ulterior, la data de 31.10.2018, contestatorul a depus o cerere prin care a arătat că înțelege să își retragă contestația, solicitând să se ia act de acest lucru.

Analizând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea la judecată.

Constatând că, în speță, contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ., conform cărora: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (...)

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatorului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., instanța va lua act de cererea de renunțare la judecata contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 312 din 20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea contestatorului A. la judecata contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 312 din 20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

GGC - GV