ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6159/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 august 2011, sub nr. 1095/33/2011 reclamanții M.V., B.M., M.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. - I.G.P.R.,– Comisia de soluționare a contestațiilor și M.A.I. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: (i) anularea deciziei de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., a hotărârii din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul I.G.P.R., precum și a hotărârii din 27 iulie 2011 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul M.A.I.; (ii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin decizia de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R. s-a reținut în mod eronat răspunderea acestora pentru neefectuarea cercetării administrative în termenul legal de 60 de zile, în cazul determinării persoanelor responsabile și a cuantumului pagubei produsă I.P.J. Maramureș de către slt.(r) V.A.L. prin nerespectarea angajamentului încheiat la începutul cursurilor la Academia de Poliție. Reclamanții au mai arătat că această reținere eronată are la bază faptul că data de la care începe să curgă termenul legal de 60 de zile a fost considerată 27 ianuarie 2010, când șeful unității a luat sau a avut cunoștință de producerea pagubei. La această dată, reclamantul M.V.

a întocmit și semnat adresa din 27 ianuarie 2010 prin care a solicitat Academiei de Poliție A.I.C. comunicarea cuantumului cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării ale slt.(r) V.A.L. În continuare, au menționat că abia după sosirea răspunsului de la Academia de Poliție, înregistrat din 18 februarie 2010, șeful unității a constituit comisia de cercetare administrativă din care au făcut parte aceștia, respectiv la data de 24 februarie 2010, prin dispoziția șefului inspectoratului din 24 februarie 2010, astfel că nu pot fi răspunzători de nerespectarea termenului legal de cercetare administrativă, cu atât mai mult cu cât au finalizat cercetarea administrativă prin înregistrarea procesului verbal din 06 aprilie 2010, mai devreme de termenul legal de 60 de zile și de cel menționat în dispoziția de numire.

Reclamanții au susținut că, în ceea ce îi privește, termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998 a curs de la data de 24 februarie 2010, când au fost numiți în comisia de cercetare administrativă și că, dacă momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile este data de 27 ianuarie 2010, când șeful unității a cunoscut producerea pagubei, atunci acesta este în culpă pentru neconstituirea în termenul legal a comisie de cercetare administrativă. În final, au precizat că toate motivele de nelegalitate invocate pe calea contestației la decizia de imputare au fost respinse prin hotărârile din 07 iunie 2011 și din 27 iulie 2011, fără a fi motivate în mod temeinic, în raport de dispozițiile legale invocate și de atribuțiile specifice de serviciu.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul I.G.P.R. a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, arătând că, din verificările efectuate și analiza documentelor cuprinse în dosarul de cercetare administrativă constituit la nivelul I.P.J. Maramureș a rezultat că termenul stabilit prin dispoziția șefului inspectoratului din 24 februarie 2010 a fost calculat eronat, depășind termenul legal de 60 de zile, iar răspunzători pentru neefectuarea cercetării administrative în cele 60 de zile de la data de 27 ianuarie 2010 sunt membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.P. Maramureș, respectiv: comisar șef de poliție M.V., comisar șef de poliție B.M. și agent șef de poliție M.F.

În aceste condiții, pârâtul a apreciat că devin incidente prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, prin care se dispune că: „După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen”. Prin urmare, în mod legal au fost emise actele administrative contestate, astfel că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate. Pârâtul M.A.I. a solicitat, prin întâmpinarea formulată la data de 25 ianuarie 2012, respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată și recunoașterea actelor administrative contestate ca fiind legale și temeinice, invocând, în esență, apărări similare celor formulate de pârâtul I.G.P.R.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 109 din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.V., B.M., M.F., în contradictoriu cu pârâții M.A.I. - I.G.P.R.- Comisia de soluționare a contestațiilor și M.A.I. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, s-a dispus anularea deciziei de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., a hotărârii din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul I.G.P.R. și a hotărârii din 27 iulie 2011 emisă Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., precum și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 18 ianuarie 2010, I.P.J. Maramureș a primit ordinul M.A.I din 31 decembrie 2010, prin care s-a solicitat sistarea oricăror plăți către subinspectorul de poliție V.A.L., ca urmare a încetării raporturilor de serviciu cu M.A.I. Ulterior, la data de 27 ianuarie 2010, reclamantul comisar șef de poliție M.V. a întocmit și semnat adresa din 27 ianuarie 2010, prin care a solicitat Academiei de Poliție A.I.C. să comunice cuantumul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării ale slt.(r) V.A.L. După sosirea răspunsului de la Academia de Poliție, înregistrat din 8 februarie 2010, șeful unității a constituit comisia de cercetare administrativă prin dispoziția din 24 februarie 2010, din care au făcut parte reclamanții.

Prin această dispoziție s-a stabilit la pct. 3 că toate „constatările și concluziile comisiei să fie înaintate inspectoratului până la data de 20 aprilie 2010”. Reclamanții au finalizat cercetarea administrativă prin înregistrarea procesului verbal din 06 aprilie 2010, anterior împlinirii termenului legal de 60 de zile și, respectiv, a termenului menționat în dispoziția de numire. Prin urmare, în ceea ce îi privește pe reclamanți, termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998 a curs de la data de 24 februarie 2010, data la care au fost numiți în comisia de cercetare administrativă. Prin decizia de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., reclamanților li s-a imputat suma de 22.243,98 RON, reținându-se incidența art. 34 din O.G.

nr. 121/1998, respectiv „tardivitatea finalizării cercetării administrative”. Împotriva deciziei de imputare s-a formulat contestație, care a fost respinsă prin hotărârea din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor. Împotriva acestei hotărâri a fost formulată plângere, care a fost respinsă prin hotărârea din 27 iulie 2011 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor. În cauză, depășirea termenului de 60 de zile calculat de la data la care comandantul a luat cunoștință despre pagubă nu le este imputabilă reclamanților. Aceștia au respectat termenul de 60 de zile impus prin adresa din 24 februarie 2010, iar posibilitatea cunoașterii prin alte mijloace a momentului la care comandantul a luat cunoștință despre existența pagubei nu poate fi opusă reclamanților, chiar dacă această împrejurare ar fi fost dovedită în cauză.

În lipsa culpei nu sunt întrunite condițiile răspunderii administrative și, prin urmare, aceasta nu poate fi angajată. Față de considerentele expuse, instanța de fond a constatat că cererea reclamanților este întemeiată și a dispus admiterea acesteia, în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998, raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 274 C. proc. civ. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 109 din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs, în termen legal, pârâții I.G.P.R. și M.A.I., susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus admiterea cererii reclamanților și anularea actelor administrative contestate.

În motivarea celor două recursuri, hotărârea instanței de fond a fost criticată prin raportare la următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie: Prin hotărârea din 20 iulie 2010, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din M.A.I. a admis plângerea formulată de numitul V.A.L., a dispus desființarea hotărârii din 03 iunie 2010 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J. Maramureș și, implicit, anularea deciziei de imputare din 08 aprilie 2010, prin care numitul V.A.L. a fost obligat la plata sumei de 22.244 RON reprezentând contravaloarea pagubei create prin nerespectarea angajamentului din 11 octombrie 2002 încheiat la Academia de Poliție A.I.C.

Totodată, la pct. 4 din dispozitivul hotărârii din 20 iulie 2010 s-a prevăzut „efectuarea în cauză a unei cercetări administrative sub aspectul dispozițiilor prevăzute de pct. 165 din I.M.I nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, cu modificările și completările ulterioare, și implicit al recuperării pagubei”. Prin hotărârea din 20 iulie 2010 s-a reținut faptul că cercetarea administrativă a numitului V.A.L. la nivelul I.P.J. Maramureș a depășit termenul de 60 de zile stabilit de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, că data luării la cunoștință de producerea pagubei este 18 ianuarie 2010, atunci când la Serviciul Financiar al I.P.J. Maramureș a fost primit și înregistrat ordinul M.A.I.

din 31 decembrie 2009. Din verificările comisiei de cercetare administrativă la nivelul I.G.P.R. a rezultat că data constatării existenței pagubei este 27 ianuarie 2010, data când I.P.J. Maramureș a înaintat către Academia de Poliție adresa prin care a solicitat cuantumul cheltuielilor de școlarizare pentru slt.(r) V.A.L. De asemenea, a rezultat că președintele comisiei de cercetare administrativă, comisar șef de poliție M.V., a considerat că data luării la cunoștință de către șeful inspectoratului de producerea pagubei este 22 februarie 2010, data când a fost înregistrată adresa din 18 februarie 2010 a Academiei de Poliție privind transmiterea cheltuielilor de școlarizare pentru cei patru ani de studii academice a slt.(r) V.A.L.

Aceasta a condus la stabilirea, prin dispoziția șefului I.P.J. Maramureș, a unui termen calculat eronat (20 aprilie 2010) pentru efectuarea cercetării administrative, depășind termenul legal prevăzut de actele normative incidente în domeniul angajării răspunderii materiale. Conform dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 121/1998, coroborate cu cele ale pct. 87 din I.M.I nr. 831/1999, termenul pentru efectuarea cercetării administrative începe să curgă de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei , și nu de cuantumul acesteia. Având în vedere data de înregistrare a procesului-verbal de cercetare administrativă – 06 aprilie 2010, precum și data de 27 ianuarie 2010 (adresa către Academia de Poliție pentru solicitarea cheltuielilor de școlarizare), raportat la termenul de efectuare a cercetării administrative de 60 de zile, calculat de la data producerii pagubei, prevăzut de art. 23 din O.G.

nr. 121/1998, rezultă tardivitatea finalizării cercetării administrative. Devin astfel aplicabile prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 prin care se dispune că: ”După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de impunere, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen”. Totodată, în conformitate cu art. 34 din O.G.

nr. 121/1998, coroborat cu pct. 176 din I.M.I nr. 830/1999, nerespectarea termenului de efectuare a cercetării administrative, care este un termen de prescripție, „duce la pierderea dreptului de stabilire a răspunderii materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei, iar la alin. (2) al aceluiași pct. se arată că: „pentru repararea pagubei, urmează a se stabili răspunderi materiale în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetării administrative sau pentru emiterea deciziei de imputare, dacă nu s-a obținut repunerea în termen”.

Din verificările efectuate și analiza documentelor cuprinse în dosarul de cercetare administrativă constituit la nivelul I.P.J Maramureș a rezultat că termenul stabilit prin dispoziția șefului inspectoratului din 24 februarie 2010 a fost calculat eronat, depășind termenul legal prevăzut de actele normative, iar răspunzători pentru neefectuarea cercetării administrative în cele 60 de zile de la data de 27 octombrie 2011 sunt membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.P.J Maramureș, respectiv comisar șef de poliție M.V., comisar șef de poliție B.M. și agent șef de poliție M.F. Data la care comandantul unității a luat cunoștință de existența unei pagube și de la care curge termenul de efectuare a cercetării administrative era cunoscut de membrii comisiei, toate documentele din care rezultă acest fapt, inclusiv adresa din 27 ianuarie 2010, aflându-se la dosarul cercetării administrative.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenții I.G.P.R. și M.A.I. au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursurilor și, rejudecând pe fond cauza, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 4. Întâmpinarea formulată de intimații M.V., B.M. și M.F. Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile nr. 109/2012 a Curții de Apel Cluj, susținând, în esență, că în mod legal instanța de fond a reținut lipsa vinovăției lor pentru nerespectarea termenului legal de 60 de zile prevăzut pentru efectuarea cercetării administrative, atât timp cât au respectat termenul de 60 de zile impus prin adresa din 24 februarie 2010, iar cu ocazia constituirii comisiei de disciplină nu le-a fost adusă la cunoștință data la care comandantul a luat cunoștință despre pagubă.

Intimații au apreciat că, în ipoteza în care termenul de 60 de zile se calculează de la data de 27 ianuarie 2010, când șeful unității a cunoscut producerea pagubei, acesta este în culpă pentru neconstituirea în termenul legal a comisiei de disciplină și nicidecum reclamanți care, nici nu puteau finaliza cercetarea administrativă decât după ce au fost numiți în comisie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Soluția primei instanțe, în sensul admiterii cererii reclamanților și anulării deciziei de imputare și a hotărârilor pronunțate în procedura administrativ jurisdicțională, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, în raport de prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei. Potrivit art. 34 din același act normativ, după expirarea termenului prevăzut la art. 23 alin. (1), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen.

Reclamanții au fost desemnați în comisia de cercetare administrativă prin dispoziția șefului inspectoratului din 24 februarie 2010, stabilindu-se prin această dispoziție ca toate constatările și concluziile comisiei să fie înaintate inspectoratului până la data de 20 aprilie 2010. Rezultă că, în cazul reclamanților, termenul de finalizare a cercetării administrative a fost stabilit pentru data de 20 aprilie 2010, termen care a fost respectat prin înregistrarea procesului verbal de finalizare a cercetării administrative din 06 aprilie 2010. Reclamanții nu au beneficiat de fapt de termenul de 60 de zile calculat de la data de 27 ianuarie 2010, când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, întrucât nu au fost abilitați să îndeplinească acte de cercetare administrativă începând cu 27 ianuarie 2010, ci numai de la data de 24 februarie 2010, când au fost desemnați în comisia de cercetare administrativă.

În aceste circumstanțe, în mod legal, instanța de fond a reținut lipsa vinovăției reclamanților pentru nerespectarea termenului legal de efectuare a cercetării administrative și, pe cale de consecință, nelegalitatea deciziei de angajare a răspunderii lor materiale pentru prejudiciul în valoare de 22.243,98 RON produs I.P.J. Maramureș. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.A.I. și I.G.P.R. împotriva sentinței nr. 109 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2013.