ÎCCJ, Decizia nr. 6/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În dosarul nr. x/2015, prin sentința civilă nr. 8528/29.09.2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Electrocentrale București S.A.. Apelul declarat de A. împotriva sentinței menționate a fost respins prin Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În dosarul nr. x/2015, prin sentința civilă nr. 6160/15.06.2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatorul B. împotriva intimatei S.C. Electrocentrale București S.A.. Apelul declarat de B. împotriva acestei sentințe a fost admis, prin Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, prin care a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul admiterii contestației, anulării Deciziei nr. 649/06.11.2015 emisă de intimata S.C. Electrocentrale București S.A., reintegrării contestatorului pe postul și funcția deținute anterior concedierii și obligării intimatei să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării efective, precum și dobânda legală aferentă de la data de 07.12.2015 la data plății efective.

Prin cererea depusă la oficiul poștal la 28 februarie 2019 înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 2995 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și a declinat judecata cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 9 septembrie 2019 sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 2005 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, reținând considerentele arătate în continuare.

Pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire are ca obiect Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel București în raport cu Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a aceleiași instanțe.

Termenul de revizuire de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curții de Apel București.

Cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la 28 februarie 2019 (conform plicului atașat la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București), cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cauză nu pot fi reținute susținerile revizuentei în sensul că partea pe care o reprezintă nu a avut cunoștință despre hotărâre decât cu o lună înainte de momentul la care a formulat cererea de revizuire, întrucât termenul prevăzut de lege curge de la pronunțarea hotărârii.

Împotriva deciziei menționate la pct. 4 a declarat recurs revizuentul A., susținând că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. curge de la data comunicării hotărârii, când hotărârea poate fi considerată definitivă, iar nu de la data pronunțării, întrucât considerentele sunt cunoscute la data comunicării. Se argumentează că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. curge de la pronunțare, nu se aplică în cazul unei hotărâri definitive pronunțate în apel.

În continuare, în susținerea recursului, sunt expuse argumente referitoare la admiterea cererii de revizuire a Deciziei nr. 4570/2017 a Curții de Apel București pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor vizând greșita admitere a excepției tardivității cererii de revizuire, se rețin următoarele:

În cauză, cererea de revizuire este formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 4570 din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel București în raport cu Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a aceleiași instanțe.

Pentru motivul de revizuire invocat, art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. dispune în sensul că "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Ultima decizie invocată în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționat apelul într-un litigiu în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale, hotărâre care, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu este supusă recursului. Astfel, întrucât nu este supusă recursului, decizia respectivă este definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", coroborat cu art. 634 alin. (2) din același cod, conform căruia "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În consecință, termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 1 noiembrie 2017, data pronunțării Deciziei nr. 5347/2017 a Curții de Apel București, și, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 1 decembrie 2017, astfel că cererea de revizuire depusă la oficiul poștal la 28 februarie 2019 a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., așa cum corect a reținut și instanța de revizuire prin hotărârea atacată.

Susținerile recurentului, potrivit cărora termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate, sunt lipsite de temei, având în vedere că dispozițiile procedurale legale prevăd expres că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea dispozițiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 din C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situații, termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării hotărârii atacate:

- "[…] prin reglementările cuprinse în […] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reține că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situații diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare. […] obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);

- "[…] legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2005 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.