ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 decembrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-ministru, a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului.

Prin Sentința civilă nr. 1478 din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei procedurii prealabile, precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare;

(ii) a respins cererea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-ministru, ca neîntemeiată;

(iii) a admis cererea de intervenție, formulată de intervenientul accesoriu Ministerul Sănătății;

(iv) a admis excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale a României și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 741/2016, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 1478 din 25.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8, reclamantul solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2017, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 iulie 2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru și a nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. (...)", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Totodată, art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost declarat în termen, fiind depus atât prin intermediul poștei electronice, cât și prin fax, la data de 25 aprilie 2017 .

În ceea ce privește motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a precizat, prin cererea de recurs, că va expune criticile sale de nelegalitate după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 5 zile, calculat de la data comunicării hotărârii, pentru a formula și depune motivele recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare către părți a Deciziei nr. 1487/25.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 13 iunie 2017, astfel încât termenul de motivare a recursului începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 19 iunie 2017, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 182 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac a recursului la data de 19 iunie 2017, la ora 23:31, prin poșta electronică (e-mail), astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanței de recurs.

Potrivit art. 182 alin. (2) C. proc. civ.: "Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Prin Decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Pe cale de consecință, având în vedere că recurentul-reclamant a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac în ultima zi a termenului prevăzut de lege, respectiv la data de 19 iunie 2017, prin e-mail, însă după ora la care activitatea încetează în instanță, Înalta Curte constată că nu sunt respectate dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul este motivat cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte nu va reține concluziile orale formulate de reprezentantul convențional al recurentului-reclamant la ultimul termen de judecată, în sensul respectării termenului prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, având în vedere că acesta s-a raportat la termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru depunerea și motivarea recursului declarat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 741/2016, soluție care nu face obiectul prezentului recurs. Calea de atac declarată în cauză vizează soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ, iar excepția nulității recursului privește termenul de motivare a căii de atac, analizat în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este tardiv motivat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1478 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV