ÎCCJ, Decizia nr. 200/2020

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, a reținut că prin încheierea atacată a fost respinsă, ca nefondată, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanței nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin Ordonanța nr. 91/II/2/2018 din 27 august 2018, încheiere care este definitivă conform art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

II. Împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, petentul A. a formulat contestație, invocând dispozițiile Deciziei nr. 18/2017 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căreia numai "procurorul și inculpatul" pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) - (5) este neconstituțională. Ca urmare a acestei decizii, petentul a apreciat că și partea vătămată are dreptul de a formula contestație, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației și judecarea pe fond a plângerii sale.

Prin Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Instanța a reținut, în esență că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele legale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a formulat contestație la executare petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, la data de 13 martie 2020 sub același nr. 1051/1/2019, fiind stabilit prim termen la data de 11 mai 2020.

Prin cererea de contestație la executare formulată petentul A. a solicitat lămurirea "dispozitivului hotărârii privind cheltuielile judiciare la care a fost obligat".

În susținerea contestației, fundamentată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., petentul a arătat că, în calitate de persoană vătămată, a solicitat instanței lămuriri privind soluționarea laturii penale a cauzei, iar aceasta a procedat la obligarea sa, în mod abuziv, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 30 aprilie 2020, având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (5) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020, Ordinul nr. 71 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 111 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 judecători P1-2020 din ședința de judecată cu termen la data 11 mai 2020.

Prin Rezoluția din Camera de consiliu din data de 19 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgență instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în M. Of. nr. 212/16.03.2020 și prelungită prin dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS-Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile; precum și dispozițiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată și citarea părților s-a stabilit termen la data de 22 iunie 2020.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 22 iunie 2020 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare este nefondată, pentru considerentele care urmează.

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 din C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În speță, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, pronunțate în Dosarul nr. x/2019 și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Înalta Curte constată că prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, contestatorul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Prezenta contestație la executare vizează exclusiv solicitarea de lămurire a dispoziției din Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019 privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea", fiind astfel prevăzut modul de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ipoteza exercitării de către subiecții procesuali a unor căi de atac sau formulării unor cereri finalizate prin respingere sau retragere a acestora.

Acest temei legal este indicat și în dispozitivul deciziei contestate, neexistând, pe cale de consecință, vreo nelămurire cu privire la baza normativă a obligării contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge contestația la executare formulată de A. împotriva hotărârii mai susmenționate.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2), obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2020.

GGC - CP