ÎCCJ, Decizia nr. 133/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a reținut că prin încheierea atacată a fost respinsă, ca nefondată, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanței nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin Ordonanța nr. 91/II/2/2018 din 27 august 2018, încheiere care este definitivă conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen. Împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, petentul A. a declarat contestație, invocând dispozițiile Deciziei nr. 18/2017 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căreia numai "procurorul și inculpatul" pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) - (5) este neconstituțională.

Ca urmare a acestei decizii, petentul a apreciat că și partea vătămată are dreptul de a formula contestație, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației și judecarea pe fond a plângerii sale. Examinând contestația cu prioritate prin prisma admisibilității sale, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor procesual penale, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Așadar, limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

Se reține că prin Încheierea penală nr. 147/2018 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanței nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, și potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7 1 ) este definitivă. Potrivit art. 425 1 C. proc.

pen.: "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel." În contextul concret al cauzei, Completul de 5 Judecători - P2-2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, exercitarea căii de atac a contestației împotriva acestei hotărâri nefiind prevăzută de lege și, prin urmare, este inadmisibilă. Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, s-a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu prevederile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2019. Procesat de GGC - NN