ÎCCJ, Decizia nr. 188/2020

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin Încheierea nr. 33 din 07 octombrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanțelor nr. 855/P/2019 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată, totodată fiind obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat contestație. Prin Încheierea penală nr. 318 din 5 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 33 din data de 07 octombrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror prin ordonanță sau rechizitoriu, iar contestatorul a dispus de această cale, prin formularea plângerii înregistrate sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Suceava și soluționată definitiv prin încheierea penală contestată.

De asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată este definitivă, contestatorului petent nefiindu-i recunoscută calea de atac a contestației împotriva Încheierii nr. 33 din 07 octombrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava. III. Împotriva Încheierii penale nr. 318 din 5 iunie 2020 a declarat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind stabilit aleatoriu prim termen la data de 19 octombrie 2020, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate de petent.

IV. Examinând apelul formulat, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, pentru considerentele următoare: În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior. În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare. Or, recunoașterea acestei căi de atac constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 318 din data de 5 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 318 din data de 5 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2020. GGC - NN