ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și menținute prin Sentința penală nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că, prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 2.296.200 RON (RON), după cum urmează:

- apartament amplasat în București, Aleea x, număr cadastral x și număr Carte Funciară x;

- autovehicul marca x înmatriculat cu nr. x, certificate de înmatriculare x/21.07.2005;

- conturi deținute de inculpata A., cu excepția contului bancar aferent card-ului de salariu.

Procurorul a motivat că măsurile asigurătorii sunt necesare pentru repararea pagubei pretins produse prin infracțiune și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Prin Sentința penală nr. 1959 din data de 24.12.2019 a Tribunalului București, s-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin aceeași sentință, instanța a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente Consiliul Național al Audiovizualului la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile S.C. B. S.A. și la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile S.C. C., D. S.A.

Totodată, inculpata menționată a fost obligată la plata sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, prima instanță a respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L.

Împotriva Sentinței penale nr. 1959 din data de 24.12.2019 a Tribunalului București au declarat apel, între alții, părțile civile S.C. B. S.A, S.C. C., D. S.A., E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Raportând aceste dispoziții legale la situația din speță, curtea a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatei A. S-a precizat că această concluzie nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpata, având în vedere și regimul măsurilor asigurătorii care se mențin, chiar și în caz de achitare, în condițiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

Totodată, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului aferentă art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, instanța de apel a constatat că, în cauză, subzistă o suspiciune rezonabilă cu privire la faptele imputate inculpatei, iar procedurile penale s-au derulat în cauză cu diligență și celeritate garantând astfel că ingerința în dreptul la proprietate al inculpatei este una proporțională.

În egală măsură, s-a arătat că apelanta inculpată a avut posibilitatea să-și exprime un punct de vedere cu privire la măsura asiguratorie atât cu ocazia dezbaterilor derulate la prima instanță de judecată, cât și cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 26.03.2021.

De altfel, dispozițiile primei instanțe referitoare la măsurile asigurătorii - art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. și rezolvarea acțiunii civile nu au caracter definitiv și executoriu, putând fi apelate la instanța de control judiciar în condițiile art. 408 din C. proc. pen.

În consecință, au fost menținute măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (menținute prin Sentința penală nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală) asupra bunurilor aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 2.296.200 RON (RON).

Împotriva încheierii din data de 1 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția judiciară penală, a formulat contestație.

Prin motivele de contestație formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat greșita referire la dispozițiile sentinței în dispozitivul încheierii atacate.

În primul rând, s-a subliniat că există diferențe între situația faptică și juridică reținută prin sentință în cazul inculpatei, față de cea din rechizitoriu: prima instanță reținând un număr mai mic de acte materiale, respectiv 4 acte materiale, față de 25 reținute prin rechizitoriu, reducând în mod corespunzător cuantumul prejudiciului, respectiv 30.000 RON, față de 2.296.200 RON reținut prin rechizitoriu, precum și limita până la care a menținut măsura asigurătorie în vederea acoperirii prejudiciului, respectiv de 30.000 RON și cheltuieli judiciare de 25.000 RON, față de limita de 2.296.200 RON reținută în cursul urmăririi penale.

În al doilea rând, apelul Parchetului privește, între altele, chiar aspectul referitor la numărul de acte materiale pentru care a fost condamnată inculpata, cu consecințe implicit asupra limitei până la care s-au menținut măsurile asigurătorii.

Prin urmare, s-a subliniat caracterul nedefinitiv al sentinței sub aceste aspecte.

În al treilea rând, executarea dispoziției din sentința de menținere a măsurii asigurătorii până la concurența unei limite inferioare a prejudiciului (aferent unui număr mai mic de acte materiale), este suspendată în baza dispozițiilor art. 416 C. proc. pen., în ce privește latura penală și civilă. Astfel, dispoziția de menținere a măsurii asigurătorii din cuprinsul sentinței este neexecutorie.

A precizat că, deși prin considerente, instanța a analizat corect situația măsurilor asigurătorii în privința inculpatei, dispozitivul încheierii este cel care se execută în cauză. Dispozitivul încheierii este executoriu în baza dispozițiilor art. 250 C. proc. pen. care fac trimitere la art. 250 alin. (3) C. proc. pen.

În concluzie, în temeiul art. 2502 rap. la art. 2501 și art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat menținerea măsurii asigurătorii, instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, până la concurența sumei de 2.296.200 RON.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în Decizia nr. 19/2017 publicată în M. Of. nr. 953/4.12.2017, prin care a fost admis recursul în interesul legii, a arătat că "Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate pentru ca măsura prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziției juridice și materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Exigențele privind necesitatea și proporționalitatea măsurii asigurătorii trebuie avute în vedere și în momentul verificării subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii.

Restabilirea relațiilor sociale ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni presupune atât sancționarea celor vinovați, ca mijloc de constrângere, reeducare a celor ce au săvârșit astfel de fapte, și prevenire, dar și repararea pagubelor produse.

În vederea asigurării reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii pot fi instituite măsuri asigurătorii care sunt de fapt măsuri de constrângere reală și constau în indisponibilizarea până la soluționarea definitivă a cauzei a bunurilor sau veniturilor inculpatului.

În orice caz, orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate și să fie menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și, imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

În cazul infracțiunilor grave, necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii într-o fază incipientă a cercetărilor, chiar înainte de evaluarea prejudiciului sau a produsului faptei, este justificată de împiedicarea inculpatului să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracțiunii, însă, ulterior, pe măsură ce ancheta avansează, măsurile asigurătorii pot fi restrânse sau chiar ridicate, în funcție de prejudiciul rezultat din mijloacele de probă administrate, de soluțiile dispuse de organele judiciare, ținând cont de principiile necesității și proporționalității. Astfel, se verifică măsura asigurătorie și sub aspectul corelației dintre valoarea bunurilor indisponibilizate și valoarea prejudiciului stabilită în urma administrării mijloacelor de probă, dar și în funcție de proprietarul bunurilor, de tipul de creanțe pentru a căror îndestulare a fost instituită.

Prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 2.296.200 RON (RON), după cum urmează:

- Apartament amplasat în București, Aleea x, număr cadastral x și număr Carte Funciară x;

- Autovehicul marca x înmatriculat cu nr. x, certificate de înmatriculare x/21.07.2005;

- conturi deținute de inculpata A., cu excepția contului bancar aferent cardului de salariu.

Măsura asigurătorie a fost luată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Prin Rechizitoriul nr. x/2014 din data de 2.07.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatei A., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale), reținându-se un prejudiciu în cuantum de 2.296.200 RON.

Prin Sentința penală nr. 1959 din data de 24.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. pen. anterior rap. la art. 5 din C. pen., art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) și art. 47 C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. De asemenea, în temeiul art. 397 C. proc. pen., instanța a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11/05/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosar UP, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (30.000 RON) și a cheltuielilor judiciare (25.000 RON).

Împotriva Sentinței penale nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală, au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpata A. și părțile civile.

La termenul din 01 aprilie 2021, cu ocazia verificării măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Curtea de Apel București a menținut măsurile.

Instanța de control judiciar constată că raționamentul instanței de fond de menținere a măsurilor asigurătorii este just și apreciază că se impun a fi făcute următoarele precizări:

Din actele dosarului, se reține că, prin Sentința penală nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (30.000 RON) și a cheltuielilor judiciare (25.000 RON).

Prin încheierea din data de 01 aprilie 2021, în considerente, se menționează că măsurile asigurătorii au fost instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 2.296.200 RON (RON), iar în dispozitiv se reține că măsurile asigurătorii, instituite prin ordonanță, au fost menținute prin Sentința penală nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, secția I Penală, și sunt net inferioare în cuantum valoric.

Astfel, printr-o încheiere interlocutorie, în cursul judecării apelului, a fost modificată dispoziția din Sentința penală nr. 1959 din 24.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală, referitoare la măsurile asigurătorii. Înalta Curte reține că mecanismul procesual menționat nu este permis de lege, forța juridică și natura actelor fiind diferite.

Mai mult decât atât, însăși încheierea atacată conține în considerente o modificare a soluției pronunțate. Astfel, dacă în dispozitivul încheierii interlocutorii este menținută soluția pronunțată prin sentința penală, în considerente aceasta este modificată și se revenire la soluția mai severă din Ordonanța nr. 475/P/2014, ce precede sentința, existând o diferență cantitativă esențială a bunurilor indisponibilizate.

Având în vedere forța juridică a actelor procesuale distincte (sentință; încheiere interlocutorie), văzând faptul că soluția conținută în hotărârea de condamnare pe aspectul măsurilor asigurătorii a restrâns întinderea măsurii față de cea din faza procesuală anterioară, dar și faptul că această restrângere reprezintă sau este consecința rezolvării intercorelate a laturii penale și a laturii civile, văzând și conținutul dispozitivului (art. 404 alin. (4) C. proc. pen.), Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția judiciară penală împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va constata contradictorialitatea între dispozitivul și considerentele încheierii contestate și, rejudecând, va menține măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, în limitele decelate de Sentința penală nr. 1959 din data de 24.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția judiciară penală împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Constată contradictorialitatea între dispozitivul și considerentele încheierii contestate și, rejudecând, menține măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 475/P/2014 din 11.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în limitele decelate de Sentința penală nr. 1959 din data de 24.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - NN