ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 273/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 104 alin. (8) și 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată și art. 12 din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în prezent reținut în Spitalul Penitenciar Rahova, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 17.03.2021 și până la data de 15.04.2021, inclusiv.

În temeiul art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus ca administrația locului de deținere, respectiv Spitalul Penitenciar Rahova să primească și să rețină persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 ore (începând cu data de 05.03.2021, ora 16:30, până la data de 06.03.2021 ora 16:30) și arestată provizoriu (în baza alertei introduse în Sistemul Informatic Schengen emise de autoritățile judiciare austriece) pe o durată de 15 zile, de la data de 05.03.2021 și până la data de 19.03.2021, inclusiv.

A fost stabilit termen pentru continuarea procedurii de executare a mandatului european la data de 13.04.2021 ora 11:00, cu citarea persoanei solicitate și notificarea apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că la data 08.07.2019 Parchetul Graz, cu aprobarea Tribunalului Regional Graz, a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. - cetățean austriac.

S-a menționat că mandatul european de arestare a avut la bază Ordonanța de arestare emisă de Parchetul Graz, în data de 06.12.2018, în dosarul cu numărul x, aprobată de instanță prin încheierea Tribunalului de Land pentru cauze penale Graz din 10.12.2018 în vederea cercetării persoanei solicitate pentru săvârșirea în detrimentul a 10 persoane vătămate a infracțiunii de înșelăciune gravă, calificată/în scopuri lucrative, prevăzute de §§/art. 146, 147 alin. (2), (14)8 al doilea caz din C. pen. austriac.

Curtea a mai arătat că, în fapt, autoritățile judiciare din Austria au reținut în sarcina persoanei solicitate A. că, în perioada 2016 - 2018, a produs o daună totală de 131.635,42 euro, fie prin determinarea unei victime să-i furnizeze un împrumut în numerar pretinzând că poate și este dispus să restituie banii, fie prin inducerea în eroare a mai multor victime pentru ca acestea să facă plăți în avans în numerar sau prin virament în contul său, pretinzând, în mod fals, că avea de gând să le livreze ferestre cu accesorii.

Prima instanță a notat că aceste fapte, constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 146, 147 Abs 2, 148 din C. pen. austriac.

S-a susținut că drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată și art. 11 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezența apărătorului desemnat din oficiu.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul Graz, cu aprobarea Tribunalului Regional Graz, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, fiind sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Mai mult, s-a arătat că acestea sunt incriminate și în legislația penală română, având corespondent în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. român, art. 35 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Față de natura și gravitatea infracțiunii menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea a apreciat că arestarea persoanei solicitate este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Curtea a mai notat în cuprinsul încheierii contestate că, din relațiile comunicate de Spitalul Penitenciar Rahova, persoana solicitată urma să fie supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, fapt pentru care prezența sa nu a putut fi asigurată.

S-a arătat, însă, că potrivit dispozițiilor art. 225 alin. (4) teza II C. proc. pen., soluționarea cererii de luare a măsurii arestării poate avea loc și în lipsa persoanei solicitate.

Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Față de argumentele expuse anterior, prima instanță s-a pronunțat exclusiv asupra arestării persoanei solicitate, urmând ca restul solicitărilor să fie analizate când starea de sănătate a acesteia o va permite.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 22.03.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 31.03.2021, cu citarea contestatorului la locul de deținere, cu asigurarea apărării obligatorii și a unui interpret de limbă engleză.

Cu ocazia dezbaterilor, având în vedere starea sa de sănătate, contestatorul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea contestată, în raport cu actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, se reține că, față de persoana solicitată A., prin încheierea din 05 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin necontestare, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie, pe o perioadă de 15 zile, respectiv de la 05.03.2021 la 19.03.2021, inclusiv.

Ulterior, prima instanță, prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 a dispus arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în temeiul art. 104 alin. (8) și (10) din Legea nr. 302/2004, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17.03.201 până la data de 15.04.2021, inclusiv, fiind emis în acest sens, Mandatul de arestare nr. x/E din 17 martie 2021.

Se observă că, în cauză, persoana solicitată A. a fost prezentată Curții de Apel Galați în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de către autoritățile judiciare din Austria la data de 08.07.2019, cercetat pentru săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunii de înșelăciune calificată în scopuri lucrative, în detrimentul a zece persoane vătămate, prevăzută de art. 146, 147 alin. (2), (14)8 din C. pen. austriac.

Din cuprinsul încheierii contestate se reține că ulterior arestării provizorii a persoanei solicitate, respectiv la data de 09.03.2021 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece pe numele cetățeanului austriac A.

Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (8)-(10) din Legea nr. 302/2004, care reglementează "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

(8) În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

(9) Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Din cuprinsul dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că ulterior prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, procedura de executare a mandatului european este reglementată de art. 104 din Legea nr. 302/2004, care presupune luarea arestării a persoanei solicitate în cursul procedurii, prin încheiere motivată, durata inițială a arestării neputând depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, neputând depăși în niciun caz 180 de zile.

Prin urmare, legiuitorul a instituit două măsuri distincte, în etape diferite ale procedurii, respectiv arestarea provizorie în vederea predării (potrivit art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004) și, arestarea în vederea predării (în conformitate cu art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004). Așadar, prima măsură menționată se poate dispune în urma primirii semnalării prevăzute de lege, iar după ce se primește mandatul european de arestare, măsura care se poate lua este arestarea în vederea predării, fără a se putea menține sau prelungi măsura inițială (arestarea provizorie).

Înalta Curte constată că, în cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. în perioada 2016 - 2018 a produs o daună totală de 131.635,42 euro, fie prin determinarea unei victime să-i furnizeze un împrumut în numerar pretinzând că poate și este dispus să restituie banii, fie prin inducerea în eroare a mai multor victime pentru ca acestea să facă plăți în avans în numerar sau prin virament în contul său, pretinzând, în mod fals, că avea de gând să le livrez ferestre cu accesorii.

Deopotrivă, se observă că prima instanță nu s-a pronunțat asupra punerii în executare a mandatului european de arestare la termenul stabilit în data de 17 martie 2021, având în vedere starea de sănătate a persoanei solicitate A., ce urma să fie supuse unei intervenții chirurgicale în data de 18 martie 2021, conform referatului medical emis de Penitenciarul Spital București Rahova la data de 16 martie 2021.

Ca atare, reținându-se că persoana solicitată A. se află în procedura de executarea mandatului european de arestare, iar judecătorul fondului a apreciat necesar acordarea unui termen pentru a da posibilitate acesteia să participe personal la soluționarea cauzei, în mod judicios prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, procedând conform dispozițiilor legale incidente în materie, anterior menționate.

Înalta Curte mai notează că, la evaluarea măsurii preventive optime și utile s-au avut în vedere atât aspecte ce țin de faptele cercetate, de persoana solicitată (cunoscută cu antecedente penale în Austria, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare, dosar Curte), cât și de scopul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

Totodată, Înalta Curte apreciază că atitudinea contestatorului A., care a arătat că este de acord cu predarea, precum și circumstanțele personale de ordin medical, nu au aptitudinea de a impune o altă măsură preventivă ca fiind judicioasă. Mai mult, instanța constată că, la dosar, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că măsura arestului este incompatibilă cu starea de sănătate a persoanei solicitate. Acesteia, de altfel, i-a fost acordată îngrijire medicală de specialitate într-o structură medicală din sistemul penitenciar, fiind internată la data de 15 martie 2021 în Spitalul Penitenciar Rahova.

Pentru considerentele expuse, apreciind că măsura arestării dispusă în vederea împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la prezenta procedură, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, Înalta Curte, în temeiul 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 273 alin. (4) și (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.

GGC - NN