ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 157/F din 10.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 109 alin. (1), în referire la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă cererea autorităților judiciare austriece și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.09.2021 de Parchetul Eisenstadt - Austria în dosarul de referință - x pe numele persoanei solicitate A. (în prezent deținută în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Galați).
În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 10.11.2021 până la data de 09.12.2021, inclusiv.
În baza art. 230 din C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.
A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat B.), în sumă de 2024 RON, a fost avansat Baroului de Avocați Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că la data de 11.09.2021 autoritățile judiciare din Austria, au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. în dosarul de referință nr. x.
Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de: la pct. /actul material I.- infracțiunea de "trafic de migranți" prevăzută de §/art. 104 alin. (1), alin. (3) primul caz și alin. (5) din legea privind regimul Străinilor 1997, la pct. /actul material II. - infracțiunea de "asociație criminală/grup criminal organizat prevăzut de §/art. 278a din C. pen. și la pct. /actul material III. - infracțiunea de "trafic de migranți" prevăzută de §/art. 114 alin. (2), (4) și 5 Legea Poliției pentru Străini (în versiunea din data de 01.01.2006).
Mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece a avut la bază Ordonanța de arestare emisă de Parchetul Eisenstadt - Austria (Staatsanwaltshaft Eisenstadt) la data de 06.09.2019, în dosarul cu nr. x.
În fapt, autoritățile judiciare solicitante au reținut că:
Potrivit rapoartelor întocmite de Departamentul de Investigații Criminale al Landului Burgenland, A. este suspectată în mod rezonabil de a fi săvârșit următoarele:
I. În intervalul cuprins între luna iulie 2004 până ia sfârșitul anului 2005 în localitățile Nickelsdorf, Viena și în alte localități de pe teritoriul federal austriac, dar și în străinătate, în colaborare conștientă și deliberată (§/art. 12 din C. pen.), împreună cu alți coautori, parțial condamnați deja definitiv, parțial încă fugari și parțial împreună cu coautori neidentificați, în mod calificat/în scopuri lucrative (§/art. 70 din C. pen.), a facilitat intrarea ilegală a cetățenilor străini într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat limitrof Austriei, scopul urmărit fiind să dobândească pentru sine sau pentru terți beneficii de ordin patrimonial nu tocmai insignifiante, cu precizarea că a fost liderul unei asociații cu un număr mai mare de persoane axată pe săvârșirea recurentă a traficului de ființe umane, prin aceea că a racolat în calitate de organizatoare și prin urmare "asistentă" a numitei C., care a fost deja condamnată definitiv, din Republica Moldova acele persoane care erau doritoare de a fi traficate, predominant cetățeni ai Republicii Moldova, pe de o parte a organizat transportarea ilegală a acestora în Spațiul European, pe de altă parte i-a pus în legătură cu alți organizatori, care au efectuat în continuare transportul ilegal pe porțiuni de drum, în plus a luat în primire remunerația pentru călăuze/traficanții de migranți și după ce s-a efectuat transportul ilegal pe porțiuni de drum a repartizat sumele organizațiilor din țările tranzitate, cu mențiunea că cei traficați a trebuit să plătească în medie suma de 4.500,00 de persoană, și anume în ceea ce privește transporturile de migranți clandestini (nr. de ordine 225/fila din dosar x și următoarele).
din 2 până în 7 septembrie 2003 a traficat 4 persoane de origine moldovenească, din Republica Moldova prin Ungaria și Austria în Italia;
în 31 iulie 2004 și în zilele anterioare a traficat cel puțin 2 persoane de origine moldovenească, din Republica Moldova prin România, Ungaria, Austria în Italia (nr. de ordine 225/fila din dosar 261 și următoarele);
din 3 până în 8 februarie 2005 a traficat 2 persoane de origine moldovenească prin Ungaria în Austria precum și în continuare a traficat 4 persoane în Italia și 1 persoană în Belgia (nr. de ordine 225/fila din dosar x și următoarele);
în 16 iunie 2005 și în zilele anterioare a traficat 6 persoane probabil de origine moldovenească, din Republica Moldova, prin România, Ungaria și Austria în Italia (nr. de ordine 225/fila din dosar x);
din 25 până în 26 iunie 2005 și în zilele anterioare a traficat 8 persoane de origine moldovenească, din Republica Moldova pe o rută ce va urma să fie stabilită în Austria și în continuare în Italia (nr. de ordine 225/fila din dosar x și următoarele);
din 3 până în 6 iulie 2005 a traficat 22 persoane, probabil cetățeni moldoveni, parțial din Republica Moldova prin Ucraina, Slovacia și Austria în Italia (nr. de ordine 225/fila din dosar x);
din 4 până în 5 iulie 2005 a traficat 6 persoane de origine moldovenească, din Republica Moldova prin Slovacia în Austria precum și în continuare în Italia (nr. de ordine 225/fila din dosar x și următoarele);
Cu prilejul a numeroase fapte a traficat 101 persoane predominant de origine moldovenească, din Republica Moldova pe diverse rute în Austria și în continuare în alte state ale U.E. (nr. de ordine 491/fila din dosar). 117 Prin faptele menționate la pct. /actul material 1. cel puțin în intervalul cuprins între luna august 2003 până la sfârșitul anului 2005 a aderat unei asociații structurate ca o companie în sensul unei asocieri pe termen lung a unui număr mare de persoane, în calitate de membru, și anume a aderat organizației de traficanți de ființe umane conduse de C. formate din cel puțin 50 persoane cu o gamă largă de responsabilități la toate nivelurile ierarhice, o organizație de traficanți de ființe umane activă la nivel internațional, care era axată chiar dacă nu în mod exclusiv pe comiterea recurentă și plănuită de fapte grave pasibile de pedeapsă din domeniul traficului de ființe umane, prin aceasta urmărea o îmbogățire de proporții mari și prin crearea unei structuri organizatorice strict ierarhizate, în cadrul căreia organizatorii utilizau numai un limbaj codificat și documente de călătorie false, precum și prin aceea că persoanelor traficate li s-a inoculat în mod sistematic ce anume trebuiau să declare autorităților în cazul în care erau prinși, pentru a reduce la minimum riscul nivelurilor superioare ale organizației de a fi depistați, a încercat să se protejeze împotriva măsurilor de urmărire penală.
III. În intervalul cuprins între ianuarie 2006 până în 26 martie 2007 în localitățile Nickelsdorf, Viena și în alte localități de pe teritoriul federal austriac, dar și în străinătate, ca membră a unui grup criminal organizat, în colaborare conștientă și deliberată (§/art. 12 din C. pen.), împreună cu alți coautori, parțial condamnați deja definitiv printre se numără și numiții D., E., F., precum și alții coautori parțial încă fugari și parțial neidentificați, în mod calificat/în scopuri lucrative (§/art. 70 din C. pen.), a facilitat intrarea ilegală în țară a cetățenilor străini, care nu dispuneau de viză de intrare și rezidență pentru Spațiul U.E. și Spațiul Schengen, într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat limitrof Austriei, cu intenția de a se îmbogăți fără justă cauză pe sine sau pe asociația infracțională, prin aceea că a racolat în calitate de organizatoare și prin urmare "asistentă" a numitei C., care a fost deja condamnată definitiv, din Republica Moldova acele persoane care erau doritoare de a fi traficate, predominant cetățeni ai Republicii Moldova, pe de-o parte a organizat transportarea ilegală a acestora în Spațiul European, pe de altă parte i-a pus în legătură cu alți organizatori, care au efectuat în continuare transportul ilegal pe porțiuni de drum, în plus a luat în primire remunerația pentru călăuze/traficanții de migranți și după ce s-a efectuat transportul ilegal pe porțiuni de drum a repartizat sumele organizațiilor din țările tranzitate, precum ți începând cu un interval care va urma să fie stabilit mai exact în anul 2006 a coordonat împreună cu G. transporturile ilegale, cu precizarea că planificarea și efectuarea transporturilor erau conduse din Republica Moldova și cei traficați a trebuit să plătească în medie suma de 4.500,00 de persoană, numita obținând cel puțin 500,00 euro de persoană, în speță cu prilejul a numeroase fapte a traficat un număr de 40 persoane predominant de origine moldovenească, din Republica Moldova pe diverse rute în Austria și în continuare în alte state ale U.E. (nr. de ordine 491, fila din dosar).
Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate, persoana solicitată având asigurată asistența juridică prin avocat desemnat din oficiu.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul Eisenstadt - Austria, aprobat de Tribunalul de Land Eisenstadt, în dosarul de referință nr. x, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.
Curtea a constatat că faptele săvârșite sunt dintre cele care pot da naștere la predare, deoarece sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă cu închisoarea a cărei durată maximă este de 10 ani, sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.
Persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile din Austria, deoarece vrea să fie aproape de copiii ei, iar acolo nu are cine să o viziteze.
Reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii la alin. (1) și facultative la alin. (2) de refuz, reținând în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Curtea a constatat că, autoritățile judiciare din Austria - respectiv Parchetul Eisenstadt, cu aprobarea Tribunalului de Land Eisenstadt, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. în dosarul de referință nr. x, în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de:
"trafic de migranți" prevăzută de §/art. 104 alin. (1), alin. (3) primul caz și alin. (5) din legea privind regimul Străinilor 1997, "asociație criminală/grup criminal organizat prevăzut de §/art. 278a din C. pen. austriac și "trafic de migranți" prevăzută de §/art. 114 alin. (2), (4) și 5 Legea Poliției pentru Străini (în versiunea din data de 01.01.2006).
Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Curtea a observat că, faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.
De altfel, faptele sunt incriminate și de legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., sancționată cu o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare și "trafic de migranți", în formă continuată, prev. de art. 263 alin. (1) și (2), lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Deopotrivă, s-a avut în vedere că, fiind audiată, la termenul din 10.11.2021, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.
S-a observat că, în speță, nu este incident vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de "trafic de migranți" prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. este de 16 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 din C. pen. și se împlinește în anul 2023 (calculat din anul 2007), însă nu sunt cunoscute toate elementele privind data epuizării acesteia, dosarul fiind încă în cercetare. Infracțiunea de "constituire a unui grup infracțional organizat" prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. are o formă continuă, momentul epuizării fiind acela al infracțiunii scop, care după cum s-a arătat nu are o dată certă privind acest moment.
Prin urmare motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 (bazat pe prescripția răspunderii penale în statul solicitat) nu este incident în cauză.
În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile străine pe numele persoanei solicitate A. și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităților judiciare din Austria și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
Dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 fac referire la pronunțarea prin sentință asupra arestării și predării persoanei solicitate, nefăcând vreo trimitere la alte măsuri preventive în această fază.
Împotriva Sentinței penale nr. 157/F din 10.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație persoana solicitată A.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma contestației formulate, dar și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 4251 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile austriece au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 11.09.2021 de Parchetul Eisenstadt - Austria în dosarul de referință - x pe numele persoanei solicitate A. în dosarul de referință nr. x.
În ceea ce privește condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) pct. 20 Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține în acord cu prima instanță că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate de autoritățile austriece au corespondent în legislația română, respectiv în infracțiunea de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., sancționată cu o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare și "trafic de migranți", în formă continuată, prev. de art. 263 alin. (1) și (2), lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Contestatoarea a arătat că, întrucât pentru ambele infacțiuni pedepsele maxime sunt de până în 10 ani, sunt incidente disp. art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale, astfel că, raportat la disp. art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 și art. 4 alin. (4) din Decizia-cadru 2002/584/JAl, este incident un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
În acest sens, Înalta Curte menționează, pe de-o parte, că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 acesta constituie un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, iar, pe de altă parte, că nu sunt incidente prevederile privind prescripția, întrucât doar pedeapsa pentru fapta de trafic de migranți în varianta agravantă este pedepsită conform legislației române cu o pedeapsă de la 3 ani la 10 ani închisoare, iar, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 154 alin. (1), lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul special de prescripție a răspunderii penale, calculat din anul 2007, momentul epuizării, este de 16 ani și curge de la data de 6 septembrie 2010, ceea ce înseamnă că se împlinește în anul 2023.
Cu privire la faptul că aceleași fapte au făcut obiectul unei alte judecăți, aspect învederat de contestatoare, Înalta Curte, analizând Sentința penală nr. 24/FCJI din 17 mai 2017 pronunțată de Curte de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017 privind pe persoana solicitată A. constată că autoritățile judiciare austriece solicită predarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migrați care pe lângă Italia, include și alte state europene, reținându-se, în același timp, în cuprinsul mandatului și săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale.
Critica persoanei solicitate expusă în motivarea contestației, privind faptul că instanța de fond a reținut că mandatul european de arestare emis de Parchetul Eisenstadt - Austria în data de 11.09.2021 a avut la bază Ordonanța de arestare emisă tot de Parchetul Eisenstadt - Austria, la data de 06.09.2021, în dosarul cu nr. x, deși, mandatul european de arestare este o decizie judiciară care trebuie întotdeauna să aibă la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condițiile legii pe plan intern, invocând în acest sens Hotărârea CJUE în cauza C-241A5, Bob-Doși, din data de 01.06.2016 și arătând că, în cauză, în mandatul european de arestare nu este indicat vreun mandat de arestare național, nu este justificată.
Mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare austriece a avut la bază Ordonanța de arestare emisă de Parchetul Eisenstadt - Austria (Staatsanwaltshaft Eisenstadt) la data de 06.09.2019, în dosarul cu nr. x, care reprezintă un mandat național de arestare.
O altă critică a contestatoarei a vizat faptul că, în speța dedusă judecății se ridică problema încălcării dublul nivel de protecție a drepturilor de care trebuie să beneficieze persoana căutată, astfel cum impune jurisprudența Curții, în special la pct. 56 din Hotărârea din 01.06.2016, Bob Dogi (C-241/15, EU:C:2016:385), care nu este asigurat în contextul cauzei, în măsura în care, atât mandatul european de arestare, cât și mandatul național de arestare sau decizia judiciară, care are același efect ca acesta din urmă, au fost emise de parchetul unui stat membru în scopul urmăririi penale pe baza unei măsuri privative de libertate emise de aceeași autoritate, respectiv de către procurorul din cadrul Parchetului Eisenstadt - Austria, fără intervenția unei instanțe, înainte de predarea persoanei căutate.
Astfel, a făcut trimitere la Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-648/20 PPU din data de 10.03.2021, în procedură preliminară de urgență, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera întâi) care a statuat:, Art. 8 alin. (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții, trebuie interpretat în sensul că cerințele inerente protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale nu sunt îndeplinite atunci când atât mandatul european de arestare, cât și decizia judiciară pe care se grefează acesta sunt emise de un procuror, care poate fi calificat drept "autoritate judiciară emitentă", în sensul art. 6 alin. (1) din această decizie-cadru, dar nu pot face obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare."
Înalta Curte observă că în cauza C-648/20 PPU din data de 10.03.2021 statul membru emitent al mandatului european de arestare este Bulgaria.
Înalta Curte reține că, potrivit deciziei mai sus menționate, dublul nivel de protecție a drepturilor de care trebuie să beneficieze persoana căutată, astfel cum impune jurisprudența Curții, nu este asigurat în măsura în care, atât mandatul european de arestare în cauză, cât și mandatul național de arestare au fost emise de procurorul, fără intervenția instanței.
Raportându-se la criticile contestatoarei, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei reiese că, în cauză, mandatul național de arestare îl reprezintă Ordonanța de arestare emisă de Parchetul Eisenstadt - Austria (Staatsanwaltshaft Eisenstadt) la data de 06.09.2019, în dosarul cu nr. x, iar mandatul european de arestare, deși a fost emis de Parchetul Eisenstadt a fost confirmat de Tribunalului de Land Eisenstadt, astfel că, în raport, cu mențiunile Hotărârii CJUE pronunțată în cauza C-648/20 PPU, există intervenția instanței, respectiv a Tribunalului de Land Eisenstadt.
În același timp, Înalta Curte reține că prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-489/19 PPU au fost clarificate unele aspecte cu privire la mandatul european de arestare emis de un procuror și confirmat, în urma unui control exhaustiv, de o instanță de drept comun anterior punerii sale în aplicare.
În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 6 din Deciziei-cadru 2002/584, intitulat "Stabilirea autorităților judiciare competente": autoritatea judiciară emitentă este autoritatea judiciară a statului membru emitent care este competentă să emită un mandat european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat; că autoritatea judiciară de executare este autoritatea judiciară a statului membru de executare, care este competentă să execute mandatul european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat.
Tot prin aceeași decizie s-au făcut mențiuni cu privire la dreptul austriac. Astfel, s-a arătat că art. 2 alin. (1) din Staatsanwaltschaftsgesetz (Legea privind parchetele, denumită în continuare "StAG") prevede că la sediul fiecărui Landesgericht [Tribunal Regional] care soluționează cauze penale funcționează câte un parchet, la sediul fiecărui Oberlandesgericht [Tribunal Regional Superior] funcționează un parchet general, iar la sediul Oberster Gerichtshof [Curtea Supremă] funcționează procurorul general. Parchetele se află în subordinea directă a parchetelor generale, fiind obligate să urmeze instrucțiunile acestora, iar parchetele generale, precum și procurorul general se află în subordinea directă a ministrului federal al justiției, precum și că art. 29 din Gesetz über die Justizielle Zusammenarbeit în Strafsachen mit den Mitgliedstaaten der Europäischen Union (Legea privind cooperarea judiciară în materie penală cu statele membre ale Uniunii Europene, denumită în continuare "EU-JZG") consacră cerința unei confirmări judiciare a mandatului european de arestare.
Totodată, în cuprinsul hotărârii CJUE pronunțată în cauza C-489/19 PPU având de răspuns la întrebarea: Un organism național precum parchetul austriac constituie o autoritate judiciară în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584? s-au făcut următoarele precizări:
"49. În lumina observațiilor scrise ale părților și a pledoariilor lor în cadrul ședinței, este cert că faptul că parchetul respectiv poate fi supus unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive nu se opune emiterii valabile a unui mandat european de arestare, întrucât acesta este condiționat de o confirmare prealabilă și sistematică de către o instanță(25). Arătăm în această privință că, în dreptul austriac, mandatul european de arestare nu poate produce efecte juridice decât de la confirmarea menționată. Un mandat european de arestare care nu este confirmat (în urma refuzului instanței sesizate) rămâne inoperant.
Mai întâi, trebuie să se constate că acest parchet constituie o autoritate care participă la administrarea justiției penale (26), întrucât, în cadrul procedurii penale, parchetul respectiv are competența de a efectua urmărirea penală față de o persoană bănuită că a săvârșit o infracțiune, cu scopul de a o aduce în fața unei instanțe (27).
Astfel, după cum reiese din ordonanța de trimitere, dar și din observațiile scrise și orale ale guvernului austriac, în dreptul penal austriac, acuzarea revine parchetului, care este astfel competent să adune în prealabil informațiile necesare. Parchetul joacă un rol de coordonare în cadrul procedurii de anchetă penală. Acesta răspunde de evoluția procedurii de anchetă și ține dosarul penal. În acest cadru, el poate da ordine poliției judiciare însărcinate cu efectuarea investigației sau - în cazul în care este mai eficace - poate îndeplini el însuși obligațiile de investigare.
În cadrul emiterii unui mandat european de arestare în timpul procedurii de anchetă penală (care precedă cercetarea), parchetul dispune arestarea, sub rezerva confirmării judiciare, prevăzute la art. 29 alin. (1) prima teză din EU-JZG (aceasta putând fi supusă căilor de atac, în temeiul art. 87 alin. (1) din StPO, spre deosebire de decizia parchetului ca atare).
În acest temei, parchetul austriac își poate asuma rolul de autoritate judiciară emitentă, în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584. (...).
În speță, astfel cum am arătat anterior la pct. 53 de mai sus, parchetul austriac poate constitui o autoritate care participă la administrarea justiției penale, abilitată astfel să emită un mandat european de arestare.
În al doilea rând, trebuie să se observe că, în cadrul regimului procedural instituit de legiuitorul austriac, există o distincție foarte clară între faza de anchetă penală (care precedă cercetarea), în cadrul căreia parchetul exercită o funcție de coordonare pentru a aduna elementele de probă necesare și procedura principală, în care coordonarea procesului îi revine instanței sesizate (care, în acest temei, este abilitată să dispună o arestare prin intermediul mandatului european de arestare, dacă este cazul la propunerea parchetului).
În faza de anchetă, parchetul și instanța însărcinată cu confirmarea unui mandat european de arestare exercită prerogative de natură diferită. Inițiativa emiterii mandatului de arestare îi revine parchetului (care dispune arestarea, în temeiul art. 171 din StPO). În acest sens, parchetul este "administratorul procedurii"(31) și cel care stabilește în special oportunitatea unei asemenea măsuri(32). În acest context, rolul instanței constă în esență în examinarea legalității și a proporționalității deciziei luate de parchet (inclusă în practică într-un formular), în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din StPO. În acest cadru, instanța trebuie să examineze dosarul care i-a fost predat integral (dosarul menționat cuprinzând o copie a ordinelor adresate parchetului de instanțe superioare, precum puterea executivă). Dacă consideră necesar, instanța poate dispune sau îndeplini obligații de investigare suplimentare în acest context. În cazul în care, în urma acestui control, instanța este de acord să acorde confirmarea, aceasta are forma unei simple fraze, adăugată în formular. Confirmarea nu este însoțită de un ordin dat parchetului în ceea ce privește executarea măsurii în cauză: instanța stabilește doar un termen de valabilitate a confirmării (a cărui nerespectare atrage caducitatea măsurii în cauză). Odată ce această confirmare este acordată, este de competența parchetului să semneze mandatul european de arestare, să-l pună în aplicare și să-l transmită statului membru de executare. De exemplu, parchetul ar putea decide să nu procedeze la punerea în aplicare și la transmiterea mandatului astfel confirmat.
După cum a arătat guvernul austriac în observațiile sale scrise și orale, repartizarea competențelor între parchet și instanță rezultă dintr-o reformă a dreptului penal austriac care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008. În urma acestei reforme, funcția exercitată anterior de judecătorii de instrucție a fost încredințată parchetului - acest transfer de competențe fiind contrabalansat de instituirea unei supravegheri jurisdicționale (confirmarea)."
În esență, prin această hotărâre s-a stabilit că sistemul austriac de confirmare judiciară a deciziei parchetului în ceea ce privește emiterea unui mandat european de arestare este atipic, în raport, cu sistemele în vigoare în cadrul altor state membre. Cu toate acestea, s-a considerat că un asemenea sistem național este conform cu cerințele art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584.
Tot în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin Decizia nr. 347 din 28 iunie 2019, analizând în concret cauza, prin prisma mențiunilor și adreselor exprese regăsite pe Eurojust, vizând natura autorităților judiciare emitente ale mandatelor europene de arestare potrivit legislațiilor statelor membre ale Uniunii Europene a constatat că în Austria procurorul este cel care emite mandatul european de arestare, dar doar în ipoteza în care emiterea acestuia a fost autorizată de instanță, aceasta fiind cea care decide emiterea sau nu a unui astfel de mandat.
În cauza pendinte, din actele aflate la dosarul cauzei, reiese că mandatul european de arestare emis de Parchetul Eisenstadt - Austria în dosarul de referință - x la data de 11.09.2021 a fost confirmat pe cale judiciară de Tribunalul de Land Eisenstadt.
În ceea ce privește măsura arestării provizorii menținută în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.
În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că: "În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Astfel, în raport, cu aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, se impune a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din data de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din data de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2021.