ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2021

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestație în anulare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 și art. 318 cu referire la art. 40 alin. (4) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ.:

"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac".

Cum textul legal citat nu face nicio distincție între căile ordinare și căile extraordinare de atac, se constată că împotriva unei asemenea hotărâri nu poate fi exercitată nici calea de atac a contestației în anulare.

Aceasta întrucât, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțată cu nesocotirea lor.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. prevăd expres că hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2021.